Povestea primului meu maraton: 42.Berlin Marathon

Acum un an pe vremea asta ma pregateam pentru primul meu semi-maraton in cadrul Bucharest International Marathon si prin feed-ul meu si pe grupurile de alergare tot aparea un clip cu highlight-urile editiei de anul trecut a Maratonului de la Berlin.

Fix acum un an, pe 28 septembrie 2014, Dennis Kimetto dobora recordul mondial pe distanta de maraton, reusind sa termine cursa de la Berlin intr-un timp de 2 ore, 2 minute si 57 de secunde.

Urmarind clipul de mai sus am ramas impresionat de traseul maratonului de la Berlin si de ideea de a alerga pe sub poarta Brandenburg asa ca mi-am setat in minte ca anul acesta sa particip si eu aici, la primul meu maraton.

M-am inscris la tragerea la sorti pentru unul din cele 40.000 de locuri disponibile, ba chiar imi si rezervasem cazarea pe booking.com pentru perioada maratonului.

Din pacate n-am avut noroc la tragerea la sorti si am fost o perioada de timp destul de trist. Asta pana cand am vazut ca sunt cateva locuri disponibile prin intermediul tour operatorilor autorizati de catre cei de la Berlin Marathon si asa am descoperit ca cei de la Explore Travel, pe care i-am contactat imediat pentru a rezerva si eu un loc.

Pe langa Berlin Marathon, ei au in oferta si alte maratoane printre care le amintesc acum pe cele de la New York, Atena, Lisabona, Istanbul, Dubai, Malta si multe altele.

Discutia cu ei am avut-o undeva prin iarna, cand inca ma refaceam dupa o accidentare mai serioasa, dar eram increzator ca pana in septembrie urma sa fiu in forma pentru maraton.

[divider style=”solid” margin_top=”20″ margin_bottom=”20″]

La inceputul lunii mai am inceput oficial pregatirea pentru maraton si mi-am facut un program de antrenament personalizat pe my.assics.com (mi s-a parut varianta cea mai potrivita pentru mine), iar in ultimele 20 de saptamani am reusit sa ma tin de el si sa alerg de 4 ori pe saptamana.

A fost o perioada foarte misto pentru ca in ciuda faptului ca am tot fost plecat, fie prin tara, fie in afara tarii, imi propuneam sa alerg oriunde m-as fi aflat. Am alergat asadar prin Amsterdam, printre corturi la Rock Werchter, la Sibiu, Alba Iulia, pe Transfagarasan, pe un teren de golf, la Cluj, etc.

Dupa Sziget a fost insa o perioada in care nu prea am mai reusit sa alerg (fie probleme medicale, fie pur si simplu lipsa de timp si energie) si imi faceam probleme ca n-o sa reusesc sa fiu in forma pentru Berlin, dar ultimele trei competitii, Triathlon Challenge (5 septembrie), Transmaraton si Run Fest (weekend-ul trecut) mi-au dat incredere, astfel ca ieri, la start eram foarte increzator ca o sa scot un timp foarte bun.

Echipament

Pentru maratonul de la Berlin, am fost echipat dupa cum urmeaza:

• adidasi – adidas Ultra Boost 2015
• tricou – adidas climalite – de la Bucharest Half Marathon 2015
• pantaloni – Kalenji equarea
• ceas – Garmin Forerunner 620 (via Garmin Romania)
• casti – intraauriculare AS600BT (via Sony Romania)
• ochelari – Avanglion 3100D
• steag – Romania – 1989 – 2015
• playlist – 42.Berlin Marathon (via Deezer)

Si-acum povestea cursei

Cu o seara inainte m-am intalnit si cu o parte din ceilalti alergatori romani de la Berlin Marathon, mai exact cu gasca 321sport cu care m-am antrenat in ultimele doua luni in fiecare marti in Parcul Herastrau.

Am stabilit sa ne vedem pe la 7 jumate la una din statiile de metrou din apropierea startului pentru a pleca impreuna spre zona de start. Dupa ce ne-am lasat pungile cu lucrurile personale la garderoba (organizata excelent btw pentru 40.000 de alergatori), am dardait un pic pentru ca erau doar 7 grade la ora 8 jumate, am facut o scurta incalzire, ne-am facut nevoile fiziologice, o poza de grup si-am plecat spre sectoarele de start.

Cum necum, am ratat momentul startului oficial, dar din fericire nu si startul meu. Pentru ca au fost foarte multi participanti, am fost impartiti in mai multe sectoare de start, in functie de timpul estimat. Eu am fost in sectorul G pentru ca am estimat sa termin sub patru ore, in vreme ce restul gastii a pornit din sectorul H.

Startul pentru sectorul G a fost la ora 9:15, la 15 minute dupa cel oficial, in vreme ce cei din sectorul H au plecat la 9:45, pentru a nu se aglomera foarte multa lume pe traseu. Oricum, timpii finali au fost calculati in functie de timpul net, adica fix de cand am pasit pe covorul de timing de la start, pana la final, deci nu a contat foarte mult acest lucru.

Am inceput destul de rapid cursa, asta in ciuda faptului ca primii 500m m-am chinuit sa-mi schimb castile pentru cele de la Sony erau inear si nu mai auzeam multimea, iar la un astfel de concurs e pacat sa nu te incarci cu energia suporterilor, si in plus erau prin bluetooth si as fi ramas fara baterie la telefon la jumatatea cursei :)).

N-am ratat insa momentul unei poze sarite fix in fata Siegessäule (columna victoriei) ce a fost surprins de fotografii oficiali ai cursei, astfel ca ma pot lauda ca am aparut si eu in pozele oficiale la Berlin Marathon 2015 :)) .

Nici n-am simtit cand au trecut primii 5 km si chiar daca alergam destul de repede, dupa cum zic si statisticile de pe garmin, ma simteam foarte bine si nu am fortat deloc. Era un ritm confortabil si am incercat sa-l mentin cat mai mult asa, ca sa am de unde “scadea” pe final.

Planul initial era sa am o medie de 5:30/km si imi facusem calculele ca la km 10 sa fiu la 55 min, la km 20 la 1:50, la km 30 la 2:45, iar la km 40 la 3:40, urmand sa termin maratonul sub 4 ore.

Am mers asadar mai bine decat ma asteptam, iar pe la km 7 am inceput sa-l vad pe pacer-ul de 3 ore jumate in fata mea. Pe la km 10 l-am si depasit pentru ca mergea prea incet pentru ritmul meu :)) . Stia el ce stia de alerga asa, dar am zis ca e mai bine sa merg in ritmul meu si sa risc sa ma depaseasca el ulterior, decat sa ma tin dupa el acum si sa-l pierd ulterior.

Zic ca a fost o alergere buna pentru ca astfel am reusit sa scot cel mai bun timp al meu pe distanta de semi-maraton (1:38:50), depasind-ul chiar si pe cel de la DHL Maraton, acolo unde am avut vreo 14 km de coborare.

De fapt pana la km 23 am reusit sa mentin un pace de sub 5 minute pe kilometru. Apoi am inceput sa mai scad usor, la un 5:10/km. Dupa bariera de 25 km pe care n-o mai depasisem pana atunci am incercat sa-l sun pe Gabi, ca sa reiau gluma pe care-am facut-o cu el cand am alergat prima data 25 km: “acum am alergat cel mai mult din viata mea”… dupa cativa pasi “acum am alergat cel mai mult din viata mea” … dupa cativa pasi “acum am alergat cel mai mult din viata mea” :)) .

Din pacate n-a raspuns, asa ca l-am sunat pe Sorin  ca sa ii spun cum e pe traseu si sa-l intreb cum stau si ceilalti alergatori din gasca noastra. L-am prins insa in drum spre casa asa ca nu avea foarte multe informatii, dar a fost ok ca am mai povestit una alta, a fost bine sa aud o voce familiara in casti in timp ce alergam.

Am vazut apoi ca dupa ce-a ajuns acasa a inceput sa faca live-streaming pe facebook cu evolutia mea, fapt ca i-a determinat si pe altii sa-mi transmita incurajari si felicitari.

Pe la km 32 am zis sa ma uit un pic in spate sa vad daca il vad pe pacer-ul de 3:30. Mare surpriza am avut cand l-am vazut fix in spate si ma simteam ca in bancul ala cu cerbul :))

M-a depasit la un moment dat si in incercarea de a ma tine dupa el, am observat ca au inceput sa apara si primele crampe musculare. Pana in momentul asta chiar n-am avut nicio problema, nici cu genunchii, care s-au comportat exemplar, nici cu glezna stanga, care m-a cam durut in ultima saptamana si nici macar n-au mai aparut durerile puternice de sold pe care le-am resimtit prima data cand am alergat 25 km.

Pentru ca n-am vrut sa fortez o crampa si mai puternica, am lasat-o usor si cand mai simteam ca da semne de blocaj, ma opream, faceam un pic de streching si mergeam mai departe. Tocmai d-asta am si incetinit pe ultimii 10 km pentru ca nu voiam sa ma lovesc de zid (tocmai la Berlin), dar am avut noroc ca fix atunci au intrat in playlistul de alergare piesele de la 30 Seconds to Mars cu care am tot alergat in utimele saptamani si mi-au dat un boost de energie.

Cand am trecut pe sub poarta Brandenburg, cu 200m inainte de final, avand in casti noul single de la Coldplay a fost pentru prima data in viata mea cand am plans de fericire. Nu-mi venea sa cred ca am reusit sa termin un maraton si ca am reusit sa scot un timp atat de bun. Amazing day indeed.

3 ore, 39 de minute si 58 de secunde  – timpul oficial pentru primul meu maraton, la cea de-a 42-a editie a Berlin Marathon. Cu siguranta n-o sa fie ultimul maraton si deja ma gandesc la urmatoarea provocare.

Pana atunci insa trebuie sa ma odihnesc pentru ca duminica, 4 octombrie, alerg din nou in proba de semi-maraton la Bucharest International Maraton, acolo unde a inceput pasiunea mea pentru alergat acum 3 ani, cand am participat la proba de stafeta.

Descopera lumea prin maratoanele sale!

Maratonul de la Berlin face parte din cele 6 World Marathon Majors, alaturi de maratoanele de la Londra, Chicago, Tokio, New York si Boston si se spune ca are cel mai rapid traseu. Aici au fost doborate ultimele 5 recorduri mondiale. Din pacate, anul acesta, castigatorul a terminat in doar 2 ore si 4 minute si n-a reusit sa depaseasca timpul lui Kimetto de anul trecut.

Pentru ca eu am fost ocupat cu alergatul, n-am apucat sa fac prea multe poze, insa colegul Radu Restivan de la 321sport a realizat un foarte frumos clip de pe traseu pe care va invit sa-l urmariti ca sa vedeti si voi ce atmosfera si ce traseu minunat e la Berlin Marathon.

Daca va bate si pe voi gandul sa participati anul viitor la Berlin Marathon, ar trebui sa stiti ca va avea loc pe 25 septembrie 2016, ca perioada de pre-inregistrare incepe de pe 19 octombrie pana pe 1 noiembrie si ca in cazul in care aveti noroc si sunteti trasi la sorti pentru a putea participa, taxa de inscriere este de 98 de euro, la care se mai adauga niste taxe pentru chip, medalie, tricou oficial, tricou de finisher, etc, dar care sunt optionale.

In caz ca nu aveti noroc sau nu vreti batai de cap, va recomand insa sa urmariti ofertele celor de la Explore Travel care vor avea si anul viitor cateva locuri rezervate garantat. Eu de obicei prefer sa imi fac singur rezervarile de cazare si avion, dar de data asta chiar cred ca am iesit mult mai ieftin (475 euro) apeland la ei decat daca mergeam pe cont propriu.