Ieri am reusit sa alerg pentru prima data un semi-maraton, cu ocazia celei de-a 7-a editii a Raiffeisen Bank Bucharest International Marathon 2014.
Asa cum se intampla mai mereu inaintea unor astfel de competitii, nu prea am reusit sa dorm sambata seara, asa ca am urmat sfaturile citite inainte si m-am odihnit mai bine vineri seara. Evident ca ma gandeam la strategii si la modul in care voi aborda cursa si ma vedeam la finish cu medalia la gat.
M-am trezit la 6 jumate, asa cum imi propusesem. Ba chiar vorbisem cu Sorin sa ne sunam reciproc sa fim siguri ca ne-am trezit. Mi-am pregatit doua sandvisuri si-am baut multa apa pentru ca stiam ca e bine sa mananc cu doua ore inainte de start si sa fiu bine hidratat.
Echipamentul era pregatit inca de cu o seara inainte, playlist-ul de pe Deezer era sincronizat iar singurul lucru pe care l-am mai facut inainte sa plec a fost sa-mi montez chip-ul de concurs pe sireturile adidasului drept.
Eram curios sa vad cum o sa fie vremea in timpul cursei, iar cand am vazut ca afara sunt doar 6 grade, m-am speriat un pic. Am luat pe mine un hanorac si niste pantaloni mai lungi si-am plecat spre Piata Constitutiei. Vremea s-a dovedit insa a fi perfecta pentru alergat.
Am ajuns la fix cat sa facem o poza de grup cu Team Panda, dupa care am inceput sa-mi fac incalzirea. O incalzire eficienta te poate scapa de multe belele in timpul cursei, asa ca era musai sa nu trec peste acest pas.
#TeamPanda – Foto: Liviu Albei
Timpul a trecut foarte repede si astfel nici nu mi-am dat seama cand s-a facut ora de start. Zona din care am luat eu startul era destul de in spate, astfel ca pana am trecut eu efectiv de linia de start, trecusera deja trei minute. Am luat-o insa usurel primii doi kilometri, pentru ca stiam ca ma asteapta o cursa lunga si n-avea rost sa fac slalom printre participanti.
Dupa fantanile de la Unirii s-a mai eliberat traseul, astfel ca am putut sa alerg in ritmul meu fara sa fiu deranjat sau sa deranjez alti participanti. Mi-am impartit traseul initial in bucati de 3 km si imi spuneam dupa fiecare 3 km, ca mai am X ture de IOR si-am scapat.
In ceea ce priveste hidratarea, mi-am propus sa ma opresc la punctele de alimentare din 7 in 7 km, in functie de cum ma simt. Astfel ca prima “oprire” a fost abia la National Arena, acolo unde era si gasca de sustinatori ai WWF Romania. M-am imbratisat cu mascota, am baut juma de pahar de apa din mers si-am continuat mai departe.
Ce e intersant la astfel de competitii e ca fiind foarte multa lume, parca nici nu simti cand trece timpul si cum faci km dupa km. M-am trezit la km 10 dupa 49 de minute, un nou record personal, si nici macar nu ma simteam obosit. Eram in ritmul meu si era bine.
Foto: Catalin Georgescu
Asta pana la km 13, cand au inceput primele dureri la genunghiul drept. Mai aveam insa mai putin de jumatate din cursa, asa ca nu se punea problema sa renunt, asa ca doar am strans din dinti si-am incetitnit un pic ritmul, astfel incat sa raman tot la o medie de 5 min/km.
Daca cea de-a doua alimentare s-a produs pe la km 12, cea de-a treia a fost fix inainte de urcarea pe Calea Victoriei, pe la km 16, astfel ca nu prea m-am tinut de strategia initiala, dar a fost suficient cat sa nu ma simt nici deshidratat, nici sa beau prea multa apa. Ultimul pit stop a fost la km 20, acolo unde era un banner mare care ne anunta ca mai avem doar un singur km.
Mi s-a parut oarecum amuzant comparand evolutia mea din primavara, cand ma aflam pe Splai spre Eroilor pe la km 8 gafaiam si aveam momente in care mergeam, iar acum ma aflam deja la 18 km si in afara de durerile de genunchi, eram in ritmul meu, fara probleme.
Durerile de genunchi s-a accentuat insa pe ultimii doi km, dar am ramas pe pozitii pentru ca de la targetul initial de sub 2 ore, ma gandeam ca poate reusesc sa scot 1:45. Timpul final a fost 1:45:55 (brut), iar cel oficial 1:49:02 (acesta se calculeaza de la inceputul cursei, adica si cele trei minute care-au trecut pana am trecut eu de linia de start).
Un timp destul de bun dupa spusele prietenilor mei alergatori si un timp de care sunt foarte multumit si eu, avand in vedere ca a fost prima data cand am alergat o astfel de distanta.
Mi-am luat revansa acum pentru abandonul de la Triathlon Challenge si-acum am un nou target de depasit anul viitor la Bucharest International Half-Marathon, iar daca totul merge ok, tot anul viitor as vrea sa termin si primul meu maraton, tot la Bucharest International Marathon (asta daca nu am noroc sa fiu tras la sorti pentru maratonul de la Berlin :)) ).
Pandutzu si Panda – Foto: Liviu Albei
In ceea ce priveste triatloanele, dupa ce-mi revine genunchiul, voi incepe pregatirile pentru Winter Tri, ce va avea loc probabil in luna februarie.
Incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult sa fac miscare si sa particip la astfel de competitii, asa ca e foarte posibil sa mai gasiti astfel de povesti aici pe blog. Cine stie, poate asa o sa va inspir si pe voi sa faceti asta.
La final, as vrea sa le multumesc celor care m-au sustinut, celor care nu mi-au dat block dupa ce-au vazut avalansa de postari despre alergare din ultima perioada si nu in ultimul rand celor care au donat pentru natura.
De asemenea, felicitari pentru Sorin, Alexandra, Oana, Anamaria, Carmen, Radu + echipei Daescu – Bortun – Olteanu, Celor 4 fantastice (Adriana, Alexandra, Camelia si Bogdana), colegilor din #TeamPanda si tuturor celor care au participat duminica la RBBIM.
[…] si ma bucur ca am impartit bucuria cu ei, oamenii care m-au sustinut si pe care i-am sustinut. Pandutzu – fiind si el la prima experienta a semimaratonului, Radu – aflat la primul lui […]
[…] care s-au descurcat exemplar și au scos timpi foarte buni: Carmen (mă înclin!), Sorin, George, Pandutzu, Emilian și mulți […]
Bravo! Sunt tare mandra de tine! ^^
[…] Mi se pare o initiativa foarte misto pentru ca pe langa poze si medalia de finnisher, acum avem si un filmulet care sa ne aminteasca de acea experienta. […]
[…] un prim semi-maraton terminat cu succes si cu un timp mai mult decat bun si dupa o pauza de recuperare (a se citi raceala) de o saptamana, […]
[…] Mi-am facut un calcul rapid si ajunsesem la concluzia ca am de alergat 14 km/zi pentru a termina provocarea. Nici asta nu parea foarte complicat, desi ma scotea grav din zona de confort. De obicei alerg pana in 10km, iar singura data cand am alergat mai mult de 11 km a fost la semi-maratonul din toamna. […]
[…] capitolul alergare, anul asta am reusit sa duc la capat doua semi-maratoane (21,1 km) oficiale (la Bucharest International Marathon si la Baneasa Trail Run) si inca doua neoficiale (ca parte a provocarii de 70 km in 5 zile). Deja […]
[…] mă bucur că am împărţit bucuria cu ei, oamenii care m-au susţinut şi pe care i-am susţinut. Pandutzu – fiind şi el la prima experienţă a semimaratonului, Radu – aflat la primul lui […]
[…] propria experienta cu Energy BOOST ca am obtinut timpi mult mai buni pe distanta de 10 km, iar la primul meu semi-maraton am scos un timp de care sunt un pic […]
[…] cu long-run-ul duminica si i-am dat si cel mai bun timp obtinut de mine pana acum, 1h46m, la primul meu semi-maraton, din toamna anului […]
[…] Momentan nu avem si traseul pentru semi-maraton si nici traseul pentru stafeta de 4 x 10,5 km, dar sunt convins ca organizatorii ne vor lamuri in zilele ce urmeaza. Eu din pacate nu voi participa la proba de maraton anul acesta pentru ca o sa fie fix la o saptamana dupa Maratonul de la Berlin pentru care ma pregatesc de aproape 3 luni. Cu putin noroc, daca ma mai tin genunchii, poate o sa fac cursa de 21 km, la fel ca anul trecut. […]
[…] am fost prezent si eu la start. Dupa doua stafete de 10km si trei semi-maratoane alergate aici (in 2014 a fost de altfel si primul din viata mea), m-am hotarat ca la anul sa alerg pentru prima data si in cursa de 42 km la […]