Ieri seara am facut o vizita pe la fostul meu liceu pentru a mai vedea care mai este atmosfera. Am absolvit acum aproape 6 ani, iar de-atunci am mai fost doar de cateva ori pe-acolo, iar ultima data s-a intamplat acum trei ani cred.

Trebuie sa recunosc ca m-am simtit un pic ciudat sa intru pe la intrarea principala, iar elevii de serviciu sa ma ia cu “Buna seara!”. S-a trezit in mine un usor sentiment de nostalgie in timp ce ma plimbam pe coridoare si ma gandeam la zilele in care alergam si eu pe-acolo in fiecare pauza.

Pentru ca nu mai stiu orarul, am nimerit fix dupa ce se sunase de intrare, astfel ca a trebuit sa astept pana la pauza pentru a ma reintalni cu cativa dintre fostii mei profesori. Am profitat insa de ocazie si am mai stat un pic de vorba cu cei trei elevi  “de serviciu”. Eram curios cum mai sunt generatiile de elevi de acum.

Primul lucru pe care l-am observat a fost tableta si cele doua smart-phone-uri pe care se jucau. Ma gandeam ca pe vremea mea, cand eram de serviciu ma jucam Snake, nu Angry Birds. Evolutia tehnologiei.. ce sa-i faci. Un alt lucru pe care l-am observat a fost insa dezinteresul lor pentru scoala. Ei sunt acum clasa a 9-a si se plangeau ca in generala puteau sa aiba si 100 de absente ca nu le zicea nimeni nimic, iar acum, la 6 absente deja e de rau.

Nu stiu altii cum erau, dar pentru mine scoala era chiar importanta. Desigur ca mai chiuleam si eu din cand in cand, dar nu imi faceam un obicei din asta. De cele mai multe ori se intampla pentru ca mi-era prea lene sa ma trezesc sau ca sa scap de vreo lucrare. Acum se pare ca scoala nu mai este asa importanta si e pacat.

N-am reusit sa revad foarte multi profesori pentru ca majoritatea plecasera deja acasa, dar m-am bucurat s-o revad pe doamna profesoara de fizica Elena Barbu, una din cele mai bune profesoare pe care le-am avut vreodata [alaturi de doamna profesoara Maria Florescu din generala], si pe domnul diriginte Iulian Iuga.

N-am putut sa nu observ anii care au trecut si peste dansii. Au trecut totusi 6 ani in care si eu m-am schimbat enorm. Unele lucruri insa nu se schimba niciodata si ma bucur ca doamna Barbu si-a pastrat aceeasi exigenta de pe vremea cand inca ii eram elev. Despre domnul Iuga n-as avea foarte multe de zis pentru ca imi pare neschimbat, ba chiar as putea spune ca arata mai bine ca atunci cand am terminat eu liceul.

Mi-a fost un pic cam greu sa le explic cu ce ma ocup eu acum, asa ca m-am rezumat doar la “ma ocup de un site de muzica si de social media”. Probabil n-au ramas foarte impresionati, dar nu asta a fost scopul. Mi-as fi dorit insa sa o intalnesc pe fosta mea profesoara de limba Romana si sa-i spun ca am ajuns sa-mi castig existenta din scris.

Asa cum era de asteptat, s-au plans de generatiile noi si spuneau ca noi eram parfum fata de ce e acum. Evident, pe vremea noastra ziceau ca suntem cei mai praf, cei mai varza… . Din pacate se pare ca mergem din ce in ce mai jos, ceea ce nu e deloc bine.

Promit sa mai fac vizite pe la liceu, poate si intr-o gasca mai mare cu fostii colegi. Toti profesorii pe care i-am avut, fie ca i-am avut la suflet sau nu, merita respectul nostru si aprecierea.

5 comentarii

  1. chiar ma gandeam sa ii mai vad pe profii de la filo (stii, eu am terminat la un an dupa tine). stiu ca e ciudat, pentru ca nu vorbim on a daily basis, dar daca te gandesti sa te mai duci prin Odo, sa ma anunti :)

  2. Aveam si eu ocazia sa fac vizite de genul cu cativa colegi, eram un fel de gasca in liceu. Eram in facultate si noi, cativa, faceam vizite anuale la liceu, iar profesorii nostrii pareau neschimbati. Totusi, era evident ca genratiile s-au schimbat si chiar ma gandeam sa vad pe cati dintre ei ii mai prind, pentru ca o parte din cei care mi-au predat ii predasera si mamei mele. Oricum, tot respectul si admiratia pentru au facut o treaba extraordinara pentru toata clasa noastra.

Comentezi?