Anul acesta am ajuns in sfarsit la Snow Fest, in Les Dex Alpes, un festival 100% romanesc in Alpii Francezi.
Planuiam sa ajung acolo inca din 2018, dar am reusit sa-mi luxez piciorul cu trei saptamani inainte, asa ca, abia anul acesta s-au aliniat totusi planetele, chiar daca a fost pe ultima suta de metri.
Pe hartie, Snow Fest arata excelent: o saptamana la ski (sau cu placa) intr-un resort montan foarte bine pus la punct, asezonat cu concerte si seri de party-uri cu artisti romani. Trecusera deja 5 ani de ultima data cand m-am dat cu placa, asa ca am zis ca nu-i de ratat oportunitatea.
Asa ca iata-ma pe 19 martie 2022, in aeroportul din Bergamo, gata de imbarcare intr-unul din autocarele care faceau transferul catre Les Deux Alpes. Drumul a fost destul de lung, dar nu la fel de lung precum cel facut de cei care au venit direct din Cluj-Napoca, insa peisajele au fost absolut superbe. Am fost pentru prima data prin zona asta si, vorba aia, am fost la munte si mi-a placut.
Am fost cazat la L’Ours Blanc, intr-un apartament cu gasca lui DJ Shiver, cel care a si facut posibila deplasarea mea acolo. Procesul de check-in a fost super rapid si voluntarii si-au facut super bine treaba.
Foarte important de stiut e ca la cazari lucrurile functioneaza cam ca la companiile low cost. Pentru a tine pretul cat mai mic pentru tot pachetul (ski-pass, cazare, concerte), care incepe de obicei de pe la 380 de euro prin octombrie si ajunge la 470 de euro cu cateva saptamani inainte de festival, la cazare nu ai toate facilitatile la care te-ai astepta.
Adica iti recomand sa aduci de-acasa prosoape, gel de dus, hartie igienica. Asta ca sa nu platesti extra la hoteluri. Intr-un fel e ok treaba asta, pentru ca oamenii iti oferta un pachet basic, iar daca vrei “optionale”, fie le aduci de-acasa, fie platesti extra. Asta pentru mine a fost singura “nemultumire”, dar a fost vina mea pentru ca n-am citit dinainte cum trebuie ce ne-au scris organizatorii.
Prima zi a inceput cu inchiriatul de placa si boots, caci inca nu posed pe persoana fizica, iar si pentru asta organizatorii au facut cateva parteneriate cu unele centre de inchirieri de unde poti sa iti iei schiuri sau placa pentru toata saptamana la preturi mult mai mici decat in mod normal. Profesionistii isi trimit din timp echipamentele cu un transport special facut din Romania.
A durat un pic procesul de re-acomodare cu partia, dar mi-am dat seama ca inca n-am uitat sa ma dau pe snowboard si ca intr-un fel e ca mersul pe bicicleta. Asta daca ai avea tot timpul pedalele legate de picior si ai merge doar pe lateralul bicicletei. Dar ati inteles ideea.
Dupa cateva ture de la 3200 la 2400, de “frica” sa nu ma pierd pe multele partii de-acolo, m-am stabilit la Pano Bar, pentru primele seturi de DJ. Au inceput Puri si Pici, iar dupa-amiaza s-a incheiat cu DJ Shiver, care a avut si un MC autoinvitat special in persoana lui Cabral.
Pentru mine s-a nimerit cat se putea mai prost show-ul lui Shiver, pentru ca tot atunci era si prima cursa de Formula 1 din noul sezon, asa ca am fost cu un ochi pe telefon la cursa si cu o ureche la muzica. M-am distrat oricum si a fost si o cursa spectaculoasa.
La 5 fara 10 a trebuit insa sa strangem lucrurile pentru ca la 5 se inchide de obicei telecabina care ne duce spre statiune, si cum eu inca ma uitam la cursa, nu prea puteam sa fac asta si de pe placa in timp ce coboram pe partie.
La 17:30 incepeau de obicei concertele la baza partiei, la scena principala, iar primii care au urcat pe scena au fost baietii de la Luna Amara, pe care chiar ca nu-i mai vazusem de foarte multa vreme. Am avut parte si de un moment “poetic”, cand pe fundal ii aveam pe Luna Amara cantand “Rosu Aprins”, iar pe ecranul telefonului ii vedeam pe baietii de la Ferrari sarbatorind un 1-2 cinstit la MP al Bahrainului.
Seara s-a incheiat la Smithie’s, la party-ul lui Bully, iar la un moment dat, am ajuns si pe la o sala de jocuri si m-am “batut” in dansuri cu DJ Shiver si Alina.
Vedeti mai multe in clipul din prima zi, iar mai jos va mai las cateva fotografii.
A doua zi a inceput un pic mai greu, pentru ca inca ma obisnuiam cu programul si se adunase oricum oboseala de pe drum. Dar chiar si-asa, am dat cateva ture pe partie, am reusit sa urc si cu teleski-ul pana la 3.400, iar la Pano Bar, m-am distrat cu MadLiquid pe ritmuri de DnB.
Concertul zilei a fost al trupei Bucovina, pe care am avut si onoarea s-o intruduc in scena. Si de baieti mi-a fost dor si au prins chiar bine niste “metale in zapada”. La inceput lumea era usor amortitda, dar s-au dat pe brazda usor, usor si chiar s-a facut si “wall of death”.
Seara am petrecut-o la Smithie’s cu fratele Zo, iar la “after” am fost si la L’Avalanche cu Vasiu si Vlad Bretan pana aproape de dimineata. Nu-s eu cel mai mare fan de ro-minimale si technoase, dar cu compania potrivita, merge.
Pentru atmosfera din ziua 2 de Snow Fest, recomand insa vlogul.
Din ziua a treia deja m-am obisnuit cu programul partie-concerte-party si chiar daca am inceput ziua la fel de tarziu, tot am reusit sa ma dau de cateva ori pe partie. Cu ocazia asta am descoperit si funicularul, care te duce de la 3200 la 3400 pe sub pamant. E o varianta utila daca nu vrei sa urci cu teleski-ul.
N-am stat prea mult la Pano Bar si mi-am facut in sfarsit curaj sa cobor direct pe placa pana jos ca sa-i prind pe baietii de la Subcarpati.
Ei au adunat cel mai mare public de la Snow Fest de anul acesta si recunosc ca m-am distrat si eu super mult. La un moment dat eram doar in tricou, chiar daca temperaturile se apropiau de zero grade.
Full house la Les Deux Alpes cum s-ar zice, iar Subcarpati n-a dezamagit nici de data asta. A fost fain sa vad si turisti aflati in statiune care poate nu intelegeau limba romana, dansand pe ritmurile traditionale romanesti.
A fost tare bine cand am ajuns la cazare si m-au asteptat baietii cu un gulas excelent. A prins numa bine inainte de party-ul din Smithie’s cu DJ Wicked, Puri si DJ Shiver. Am dansat si acolo pana la inchidere, iar media mea de somn pe noapte a ramas in jurul valorii de 4 ore si jumatate.
Mai multe cadre din ziua trei, vedeti, evident in clipul de mai jos.
Ziua a patra a fost de relaxare, asa ca n-am mai mers pe partie, ci am preferat sa merg doar in “civil” la Pano Bar sa-i vad pe baietii de la Suie Paparude.
Surpriza a fost ca au venit intr-o noua formula, fara Bean, dar cu Mihaela la voce pe anumite piese. In mare parte insa, de partea vocala s-a ocupat Dobrica. A fost un pic diferit decat eram obisnuit, dar asta nu m-a impiedicat sa ma zbantui prin fata scenei.
La baza partiei, de la 17:30, ne asteptau Moonlight Breakfast, o alta trupa de care imi era foarte dor. Ne-au cantat si piesa noua, in premiera, si per total s-a distrat lumea.
A fost concertul perfect pentru ziua de relaxare pe care am simtit ca si-a cam luat-o toata lumea de la festival.
Imediat dupa concert, ne-am mutat la Umbrella, fix langa scena, pentru show-ul lui Pici, iar seara am incheiat-o tot la Smithie’s cu DJ-set-ul baietilor de la GOLAN. Mi-a placut mai mult decat ma asteptam, desi oricum am incercat sa merg fara asteptari. Macar stiam ca n-o sa fie mixate doar piese de la GOLAN si eram pregatit pentru asta.
Ziua de relaxare s-a simtit mai bine pe video, asa ca va las si cu vlogul din ziua patru de Snow Fest
Pentru ziua a cincea am zis sa incerc o alta strategie si mi-am dat seama ca ar fi fost mult mai bine daca procedam asa inca de la inceput. M-am dus pe partie super devreme, de pe la 9:30 si m-am dat pana pe la vreo 12, cand am ajuns inapoi la cazare si m-am pus pe editat cele filmate de cu o zi inainte.
Dupa ce-am terminat, pe la un 15:00, am urcat spre Pano Bar, ca sa-i vad la treaba si pe Argatu si Mos Martin. Baietii au facut super show si m-am distrat super mult la concertul lor.
A fost mult mai bine sa nu ma mai car cu placa dupa mine si sa am grija ei in timpul concertelor (desi sincer sa fiu, nu am auzit de cazuri de furturi sau ceva de genul).
Concertul serii a fost insa Vita de Vie, care a venit la pachet si cu cateva piese pe care nu le mai auzisem in concert pana acum. In rest, clasic VdV, cu rock, pogo si emotie pe “Praf de Stele”.
Dupa concert, ne-am mutat iar la Umbrella, sa-l vedem la treaba si pe DJ Antenna, care a fost si el “acaparat” de Cabral, care s-a ocupat cu intretinerea atmosferei.
Seara am incheiat-o tot la Smithie’s la Kitch Party, dar deja bateriile mele erau pe duca si n-am stat chiar atat de mult.
Oboseala, noptile nedormite, dansatul in tricou la grade putine si probabil si-o mica insolatie si-au spus cuvantul, asa ca ultima zi de Snow Fest a fost compromisa pentru mine.
Am fost super varza cu gatul si nu prea am fost in stare sa ies din hotel, cu atat mai putin sa ma mai dau si pe partie.
Am reusit doar sa ajung la concertul baietilor de la Outflow, o trupa de cover-uri Metallica si chiar am fost super impresionat de baieti. Suna bine de tot si au fost un “antrenament” bun pentru cele trei concerte Metallica ce ma asteapta anul acesta.
Ultimul party de la Snow Fest a fost la Umbrella, cu acelasi DJ Shiver, iar seara am petrecut-o in mare parte facand bagaje si stand la povesti.
Pentru prima data la Snow Fest ma declar super multumit si am invatat o groaza de lucruri. Cu siguranta data viitoare o sa abordez un pic diferit programul si o sa incerc sa ma bucur poate mai mult de partie si mai putin de party-uri.
As spune ca lumea merge la Snow Fest mai mult pentru zapada, iar faptul ca avem si concerte romanesti este un bonus. E o vacanta de o saptamana in Alpii Francezi la un pret chiar decent si chiar recomand sa mergeti si voi anul viitor.
Acestea ziind fise, sezonul de festvaluri pe 2022 este abia la inceput. Urmeaza Coachella, imediat acum in aprilie, asa ca ramaneti pe frecventa Youtube-ului, a Instagram-ului si nu in ultimul rand a blogului. Urmeaza clipuri, poze si povesti misto.
Snow Fest, ne vedem la anu’.
Frumoasa postare, big like!
Content de nota 10!
Chiar am vrut sa merg anul trecut si anul asta dar nu am avut ocazia. Anul viitor este obligatoriu sa merg pentru ca am vazut ce am pierdut:)
Content de nota 1000+!