Weekend-ul acesta am participat pentru a patra oara la Bucharest Marathon, insa a fost pentru prima data cand nu am alergat ca sa scot un timp anume.
Dupa doua stafete de 10,5 km si primul semi-maraton anul trecut, iata ca anul acesta am ales sa particip tot la proba de semi-maraton, dar impreuna cu toata echipa 321sport, alaturi de care m-am antrenat in ultimele luni.
Pentru multi dintre ei a fost primul lor semi-maraton, iar pentru persoane care in urma cu patru luni nu puteau alerga mai mult de 1 km asta e o adevarata performanta personala si era clar ca aveau nevoie de incurajari.
Eu veneam dupa maratonul de la Berlin de cu o saptamana in urma asa ca n-aveam niciun motiv sa fortez, astfel ca am zis ca o alergare usoare e cea mai buna alegere pentru aceasta competitie.
inainte de start
Daca anul trecut ma speria gandul distantei de 21 de kilometri, acum se pare ca am evoluat din acest punct de vedere si privesc aceasta distanta cu lejeritatea cu care priveam in anii trecuti distanta de 10 km. Cred ca e de bine asta, dar insist pe faptul ca trebuie sa te antrenezi totusi inainte de a porni intr-o astfel de cursa.
Revenind insa la cursa de duminica, aceasta s-a transformat in cea mai distractiva cursa a mea de pana acum. Mi-am luat in serios rolul de “suporter ambulant” si m-am pregatit cu o pancarda pe care am scris 321sport Team la standul adidas.
Apoi, din km in km ii depaseam pe toti si ii asteptam pe marginea traseului si ii incurajam, iar dupa ce treceau toti o luam de la capat si ii depaseam iar si tot asa.
Asta pana pe la kilometrul 7 cand genunchiul stang s-a gandit sa-mi spuna ca nu e chiar bine sa fac un semi-maraton cu intervale, asa ca n-am mai reusit sa-i ajung din urma pe toti. Noroc ca ne-am mai intersectat pe portiunile de traseu care erau dus-intors (Calea Victoriei, Bd. Mihail Kogalniceanu) si-asa am putut fi alaturi si de cei care erau in fata.
Alaturi de mine a fost si Mihai Obada, care cu mai putin de 24 de ore inainte terminase Maratonul Piatra Craiului, un “simplu” traseu montan de 42 km cu o diferenta de nivel de 2250 de metri. E un pic nebun baiatul asta, da’ il iubim oricum :)).
M-am bucurat sa vad pe margine mai multi suporteri ca in anii trecuti, dar parca tot putini sunt, comparand cu atmosfera de la Berlin. Mai avem insa de crescut si abia la editia 42-a a Maratonului Bucuresti o sa pot face o comparatie obiectiva.
Pana atunci insa, sa ne bucuram ca numarul participantilor creste de la an la an si ca oamenii incep sa inteleaga care-i faza cu maratoanele astea care le blocheaza strazile.
[divider style=”solid” margin_top=”20″ margin_bottom=”20″]
Cel mai tare moment a fost insa cel in care ne-am oprit toti cei din gasca 321sport cu 500 m inainte de finish pentru a-i astepta pe toti din echipa sa vina pentru a trece impreuna linia de sosire.
Cred ca din exterior s-a vazut foarte fain cum “o mare de tricouri mov” se indrepta pe culoarul de finish. Pentru noi a fost un moment unic si ma bucur ca am putut fi parte din el.
Profit de acest articol sa-i mai felicit inca o data pe “absolventii” sezonului II ai programului #dela1la21 initiat de Radu Restivan, care au reusit sa-si depaseasca limitele si sa duca la bun sfarsit primul lor semi-maraton. De-aici incolo, nimic nu mai pare greu si nu m-ar mira ca anul viitor multi dintre ei sa alerge chiar maratonul.
Pe final, va invit sa urmariti clipul realizat de Radu Restivan pentru a promova Maratonul de la Bucuresti si implicit Bucurestiul intr-un mod inedit.
La fel ca si anul trecut, eu am alergat si in Team Panda (d-asta eram singurul in alb-negru prin pozele de grup), care sustine eforturile WWF Romania de a proteja natura si mediul inconjurator. Anul acesta am fost o gasca foarte mare, multi dintre ei fiind angajati sau clienti ai Garanti Bank, unul din sustinatorii permanenti ai WWF Romania.
Din pacate n-am prins poza de grup cu toata lumea, dar n-am ratat ocazia de a face o poza si mascota :D
Dupa cursa, l-am sunat pe Sorin sa vad pe unde mai era si el pe traseu si l-am “asistat” pe bicicleta ultimii 2 km din cursa sa de maraton.
A fost primul lui maraton si il felicit cu aceasta ocazie, chiar daca a scos un timp mai bun ca mine :)). Puteti citi aici povestea cursei lui.
[divider style=”solid” margin_top=”20″ margin_bottom=”20″]
P.S. La aceasta cursa am avut si eu un suporter special care m-a urmarit pe bicicleta aproape tot traseul care merita multumiri. Thank you, C!
[…] insa la cursa de duminica, am alergat pentru a doua oara alaturi de gasca 321sport in cursa de semi-maraton si m-am bucurat din nou de o cursa altfel. N-am tras tare sa scot vreun […]