70km in 5 zile – genunchii rezista

Anul acesta am renuntat la Runkeeper in favoarea aplicatiei Strava pentru a-mi tine evidenta alergarilor si a plimbarilor cu bicicleta. Mi-a placut mai mult interfata si cel putin pe telefonul meu, se misca mult mai bine.

Un al lucru care imi place la Strava il reprezinta Provocarile (Challenges) lunare pe care le pun la dispozitia utilizatorilor in fiecare luna. Pe langa cele “clasice” de genul “cat poti sa alergi luna asta” sau “cat poti sa pedalezi luna asta”, exista din cand in cand si cateva provocari tematice.

Una dintre ele a avut loc saptamana trecuta si presupunea alergarea a 70 km in 7 zile pentru a “sarbatori” boom-ul de alergatori care a inceput in 1970 si care creste pe zi ce trece si acum.

Mie mi s-a parut interesanta aceasta provocare si am zis ca pot s-o fac si eu, mai ales ca 10 km pe zi, timp de o saptamana nu pare chiar asa de complicat. Singura problema e ca am ratat startul cu vreo doua zile, astfel ca eu am avut de alergat 70 km in doar 5 zile.

Mi-am facut un calcul rapid si ajunsesem la concluzia ca am de alergat 14 km/zi pentru a termina provocarea. Nici asta nu parea foarte complicat, desi ma scotea grav din zona de confort. De obicei alerg pana in 10km, iar singura data cand am alergat mai mult de 11 km a fost la semi-maratonul din toamna.

Singura mea emotie era legata insa de genunchi si daca voi reusi sa alerg atat de mult, fara sa am probleme. La semi-maraton a inceput sa dea semne de slabiciune pe la km 12-13 si m-a cam chinuit pana la finish, iar dupa a trebuit sa iau o pauza de recuperare destul de mare.

Prima alergare a fost marti seara, pe la ora 22:00, in IOR si pentru a preveni problemele la genunchiul drept, am zis sa-mi pun o fasa elastica. Imi facusem planul de-acasa, urma sa alerg 5 ture de lac (aprox 16 km), cu pauze de hidratare dupa a 2-a si a 4-a tura.

Ideea cu fasa elastica a fost buna, pana la un moment dat, cand a inceput sa ma jeneze, iar in loc sa ma doara genunchiul, ma durea gamba. Ultima tura a fost destul de chinuitoare, dar trebuia sa-mi fac norma de kilometri. Din pacate, cu doar 400m inainte de finish, m-a lasat bateria la telefon, astfel ca am inregistrat doar 15,6 km.

Cu ocazia asta am “implinit” si 100 km alergati cu Adidas Energy Boost cu care ma inteleg din ce in ce mai bine. Intre timp am ajuns la peste 150, iar pana la finalul anului cred ca o sa depasesc si borna de 200 km.

Dupa aceasta prima alergare in care m-am fortat destul de mult, am avut ceva dificultati in a urca trepte si mai ales in a le coborî. Credeam ca mi-am cam stricat toata provocarea si ca n-o sa mai pot alerga toata saptamana, dar spre surprinderea mea, a doua zi n-a fost chiar atat de rau pe cat ma asteptam.

Pentru ca un alt obstacol in calea provocarii mele era si vremea, a trebui sa-mi sincronizez alergarile cu momentele in care nu ploua, iar astfel a luat nastere prima mea alergare nocturna pe strazile din Bucuresti.

Asadar, iata-ma la ora 1:30 echipat de alergare si cu o vesta reflectorianta pe mine, alergand pe Magheru, pe la Arcul de Triumf, Calea Victoriei, Eroilor, pana la Piata Alba Iulia si inapoi la Universitate.

Planul initial era de doar 10-12 km, dar pentru ca m-am simtit atat de bine, am ajuns sa duc pana la capat cel de-al doilea semi-maraton din viata mea (21 km), sub doua ore. Genunchiul s-a comportat ok si au disparut si durerile din seara precedenta.

De notat insa ca nu m-am hidratat deloc in cei 21 km, lucru care nu e cel mai indicat. Totusi, nu am simtit nevoia de hidratare (era destul de frig) si am recuperat oricum dupa.

Reusisem asadar sa alerg mai mult de jumatate din “provocare” in numai doua zile si eram in grafic. Pentru ca joi a plouat toata ziua, m-am vazut nevoit sa ies la alergat tot la fel de nocturn, vineri la 2:30.

De data asta planul era sa alerg doar 8 km, pentru a ma recupera dupa semi-maratonul din noaptea precedenta, dar si de data asta m-am lasat dus de val si m-am oprit abia la 13 km, pentru a completa 50 km in doar 3 zile.

S-a observat insa o scadere destul de mare a ritmului mediu, de la 5:40 min/km si 5:32 min/km in primele doua seri la 6,21 min/km in cea de-a treia.

N-am mai fortat nici eu si am incercat sa merg intr-un ritm care sa nu-mi creeze dificultati foarte mari. Alergarea a fost mai mult de anduranta si mai putin de viteza.

Mai aveam asadar doar 20 km si doua zile in care sa-i alerg. Acum chiar ca eram in grafic si reusisem sa recuperez cele doua zile pierdute la inceput.

Problema a fost insa ca vineri a fost o zi foarte plina si pur si simplu n-am avut cand sa alerg, asa ca imi ramanea doar ziua de sambata pentru ultimii 20 km.

Planul era sa-i fac din doua bucati de 10 km, astfel ca alergarea a inceput in IOR, cu planul de a face doar 3 ture. Mi-a venit insa apoi ideea de  a alerga pana acasa si usor-usor s-au adunat suficienti kilometri cat sa ma ambitioneze sa mai fac un semi-maraton.

S-a resimtit oboseala acumulata in ultimele zile, iar ultimii 3 km au fost destul de dificili pentru ca simteam ca nu se mai termina. Aici probabil a intervenit si psihicul si cu ocazia asta mi-am dat seama ca trebuie sa abordez un pic diferit astfel de momente.

[divider2]

A fost o provocare interesanta si ma bucur ca am reusit s-o duc la capat fara prea mari probleme. Probabil ca daca nu vedeam aceasta provocare pe Strava, n-as fi alergat niciodata atat de mult intr-un timp atat de scurt.

Ce mi s-a parut insa dubios a fost ca vineri seara, deci dupa o zi de pauza si dupa o scurta repriza de somn (45 min), m-am trezit cu niste dureri destul de mari la genunchiul stang, cel cu care pana acum n-am avut probleme. A fost cam din senin toata treaba asta si mi-a dat cateva dificultati in a merge, dar din fericire si-a revenit a doua zi, iar acum sunt chiar bine din punctul asta de vedere.

Nici cu febra musculara n-am avut mari probleme, semn ca e valabila expresia aia “cui pe cui se scoate”. A fost un “antrenament” bun pentru a vedea daca ma pot descurca bine pe distante mai lungi de 10 km si ma bucur ca m-am descurcat bine pana acum.

Daca vreau ca anul viitor sa particip la un maraton, trebuie sa trag destul de tare in 2015. Momentan pe 2014 am 230 de km alergati, iar pana la final sper sa ma apropii de 300.