Cum a fost concertul 30 Seconds to Mars de la Bucuresti vs. Sofia Rocks

refreshOAuth2Token got the following response:
{ "error": "invalid_grant", "error_description": "Bad Request" }using refreshToken 1/1IBXP6v4HEaYj8-MxvP-YEFKSUMHjhLbRKWjDs2sVTwMEudVrK5jSpoR30zcRFq6

Weekendul acesta am avut ocazia sa-mi vad una din trupele preferate live de doua ori. A fost pentru a doua, respectiv a treia oara cand am fost la un concert 30 Seconds to Mars, dar ultimele doua au venit la pachet si cu o experienta unica.

In 2011 mergeam la vecinii unguri pentru a-i vedea live pe Jared, Shannon si Tomo, intr-o aventura ce s-a transformat ulterior in traditie: Sziget Festival. Am fost inca de-atunci impresionat de show-ul live facut de cei trei si de modul in care comunica cu spectactorii. Am trait concertul din primele randuri si a fost absolut minunat.

Imi doream foarte mult sa-i revad si la Bucuresti, astfel ca anuntul de la finalul anului trecut, cum ca vor concerta la Romexpo pe 4 iulie, a fost ca un cadou de Craciun. Ulterior data concertului a fost schimbata pentru 5 iulie, dar acest lucru nu cred ca a deranjat pe nimeni, ci din contra, a oferit sansa multor fani, absolventi de clasa a XII-a, sa poata veni linistiti la concert, fara grija BAC-ului.

Au fost puse la dispozitie si pachete speciale VIP ce ofereau fanilor ocazia de a-i intalni pe membri formatiei si de a-si face poze cu ei sau chiar sa aiba acces garantat pe scena la finalul concertului. Ma batea si pe mine gandul sa-mi iau un astfel de pachet Meet and Greet, dar mi s-a parut totusi un pret exagerat de mare (250$), iar pana la urma bugetul pentru acest moft s-a dus pe excursia la Londra unde i-am vazut pe Coldplay la Royal Albert Hall. Cred totusi ca am iesit mai castigat asa.

Stiam ca urmeaza sa concerteze si la bulgari pe 6 iulie, dar pana cu cateva zile inainte de concert nu imi trecuse prin gand sa merg sa-i vad si acolo. Afland insa ca la Sofia vor canta si cei de la The Offspring, m-am hotarat in cele din urma sa merg si-acolo, astfel ca, inainte de a pleca spre concertul de la Romexpo, mi-am cumparat bilet si pentru Sofia Rocks.

Pentru ca la concertul de la Bucuresti foarte multi prieteni ai mei aveau bilet la Golden Circle, m-am gandit ca ar fi frumos sa stau si eu cu ei, dar am mai spus si o s-o spun mereu ca cea mai tare atmosfera de concert se simte in primele randuri, cu tot cu inghesuiala si imbranceala care vine la pachet. Mai ales daca este vorba de trupa ta preferata.

Ma rog, pana la urma fiecare simte concertul in felul sau, dar raman la parerea mea. Pe prietenii mei i-am instruit insa bine si le-am zis sa se pozitioneze la gardul de la Golden Circle pentru a vedea cat mai bine concertul si s-au conformat, astfel ca am avut o privire de ansamblu foarte buna a intregului concert.

Din pacate, de data asta a lipsit Shannon Leto, tobosarul formatiei si fratele mai mare al lui Jared avand interdictie de parasire a SUA dupa ce-a fost arestat luna trecuta pentru conducere sub influenta bauturilor alcoolice. Nu m-a deranjat foarte mult acest lucru, dar mi-as fi dorit, unu la mana, sa aflu de treaba asta mai din timp si, doi la mana, sa fie totusi un alt tobosar prezent pe scena.

A fost cam dubios sa ascult partea de tobe inregistrata, dar, ma rog, a fost mai bine asa decat sa anuleze tot turneul din cauza asta, asa ca sa privim totusi jumatatea plina a paharului.

Jared Leto este un show-man si stie cum sa-si faca publicul sa se bucure la maxim de concert. Setlistul a fost foarte bine ales si a reusit sa aiba un echilibru intre noul album, “Love, Lust, Faith and Dreams” si piesele de pe albumele precedente. A fost fix ce-a trebuit pentru un prim concert intr-o tara pe care n-a mai vizitat-o.

Trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam sa fie chiar atat de multa lume la concertul de la Romexpo, dar vazant 10.000 de persoane prezente acolo am fost foarte fericit, mai ales cand am vazut ca toata lumea le stia piesele si canta la unison cu Jared.

Asta n-a fost genul ala de concert la care te duci doar pentru ca e cool, iar asta s-a vazut si din atitudinea spectatorilor. Acest lucru a parut ca i-a impresionat si pe 30 Seconds to Mars, care, din discursul lui Jared, nu se asteptau la o astfel de primire.

Ba mai mult, au promis ca vor include Romania pe lista turneelor lor viitoare, lucru care nu poate decat sa ma bucure. La vecinii unguri a fost aproape in fiecare an din 2010 si pana acum (in 2011 chiar de doua ori), asa ca imi doresc sa vina si la noi mai des.

Echelonii din Romania si-au facut foarte bine treaba si au veniti pregatiti cu foi pe care scria “We will never forget” sau “Our Dream Came True”, care au creat un decor impresionant la inceputul concertului. I-am urmarit pe Facebook cu cateva zile inainte cand pregateau acest moment si ma bucur ca le-a iesit atat de bine.

Chiar daca sunt un fan al formatiei 30 Seconds to Mars, trebuie sa recunosc ca nu ma simt ca facand parte din familia Echelon. Am aflat de aceasta comunitate de fani de acum 4 ani, dar nu pot spune ca am reusit sa ma integrez printre ei.

Imi lipseste un pic acel fanatism (in sensul bun al cuvantului) specific varstei si nu am tatuaje, postere si alte nebunii cu 30 STM. Ma mandresc insa acum cu tricoul pe care mi l-am luat de la concert, asa cum fac de altfel la toate concertele trupelor pe care le simpatizez.

Ma bucur insa ca exista astfel de comunitati de fani si e de apreciat faptul ca Thirty Seconds to Mars reusesc sa aiba o conexiune foarte mare cu ele.

Legat de aceasta conexiune, am descoperit la concertul de la Budapesta de acum 3 ani ca la finalul concertului cheama fani din public sa urce pe scena. Mi s-a parut extraordinar si ii invidiam un pic pe cei care au reusit sa ajunga acolo pentru ca eram convins ca e o experienta de neuitat pentru ei.

La Bucuresti am avut si eu sansa sa fiu pe scena si chiar a fost de neuitat. Eram in zona Golden, o aveam pe o prietena pe umeri cu steagul Romaniei pe brate, iar la un moment dat il aud pe Jared spunand “You, with the flag, come on stage”. Atat a trebuit, pentru ca in secunda imediat urmatoare am sarit gardul de la Golden, am taiat multimea de la Diamond, am sarit iar gardul si apoi am urcat pe scena.

Le multumesc pe aceasta cale baietilor de la paza pentru ca n-au facut nicio faza aiurea si ca ne-au lasat sa sarim gardurile. Cel mai probabil si ei au fost un pic luati prin surprindere de toata nebunia de-atunci.

La Sofia am repetat experienta, profitand un pic de faptul ca o sa fie nebunie si ca oricum n-aveau ce sa ne faca cei de la paza. De data asta insa mi-am ales un loc mai bun pe scena, adica fix pe mijloc, in fata. Am avut si de aceasta data steagul Romaniei la mine, care a avut asadar o vizibilitate foarte buna dupa cum se poate vedea si in filmuletul de mai jos.

Show-urile au fost aproximativ identice, la Bucuresti partea acustica continand si cateva pasaje din “R-Evolve” (de pe albumul “A beautiful life”) si din “Save Me” (o piesa nelansata oficial), in vreme ce la Sofia au fost pasaje din “Northen Lights”.

Si pentru bulgari a fost primul concert 30 STM, asta dupa ce, in 2011, festivalul Elevation, la care ar fi trebuit sa concerteze si ei, a fost anulat din cauza vremii.

   

Cu toate astea mi s-a parut ca Jared a interactionat mai mult cu fanii romani si a parut mult mai impresionat de atmosfera de la Bucuresti. Ca numar de spectatori cred ca au fost tot vreo 10.000 si la Sofia, dar ai nostri au fost mai galagiosi.

Sonorizarea mi s-a parut insa mai buna la bulgari, dar asta e posibil sa fie si din cauza ca acolo am stat fix in fata (asa cum imi place mie). Nu trebuie insa sa nu taxez cateva falseturi ale lui Jared  pe notele mai inalte, dar sa zicem ca dupa sute de concerte i se poate ierta. Se poate mult mai rau.

Si ca organizare a fost mai bine la Sofia Rocks, fara cozi la jetoane taloane (pentru ca se putea plati direct cu bani cash si primeai si bon), fara betoane (a avut loc pe un stadion, pe iarba, frumos) si fara 4 zone de pret (erau doar front of stage si normal).

Ce nu mi-a placut a fost faptul ca odata intrat la festival nu mai puteai sa iesi, astfel ca n-am mai putut sa ies sa-mi scot cash de la un bancomat. M-am descurcat insa si n-am murit de sete.

Daca la Bucuresti i-am avut in deschidere pe The Bad Things, o trupa relativ noua in peisajul muzical, la Sofia am avut parte de un adevarat tur de forta cu Alcest, Skillet, Mando Diao si The Offspring.

Pe langa legendarii The Offspring, pe care i-am descoperit mai batrani decat ma asteptam, dar care au facut un show foarte misto si in care mi-am luat binemeritata portie de mosh-pit, m-au impresionat si cei de la Skillet, despre care nu mai auzisem pana acum, dar pe care o sa-i urmaresc mai indeaproape de-acum incolo.

   

Cam asta a fost aventura mea din acest weekend legendar. Sper sa-i revad pe 30 Seconds to Mars cat mai curand si abia astept revenirea lor in Bucuresti.

Va las acum cu poze de la Sofia Rocks, iar pentru pozele de mai sus fara watermark-ul meu trebuie sa le multumesc urmatorilor fotografi:Daniel Robert Dinu (iConcert.ro) si Vlad Busca (ArhivaMea.ro)

[divider2]