Acum un an, pe vremea asta faceam cunostinta cu unul din cele mai tari festivaluri de muzica din afara: Oxegen Festival in Irlanda. Anul acesta am avut ocazia sa experimentez mai bine atmosfera de la B’estfest Summer Camp, pentru ca anul trecut am ajuns doar in ultima seara, la Pendulum.

Am ratat prima zi de festival si mi-a parut un pic rau pentru ca as fi vrut sa-i vad pe cei de la Parazitii cu band si chiar eram curios de show-ul pe care l-au pregatit cei de la B.U.G. Mafia.  Din ce-am citit si mi-au povestit cei care-au fost acolo a fost chiar tare, iar showurile facute de Garbage si Suie Paparude au fost memorabile.

Am ajuns insa la ziua a 2-a, care mie personal mi s-a parut cea mai tare din punct de vedere al line-up-ului. E posibil sa fiu subiectiv pentru ca s-au nimerit sa fie numai trupe pe care imi doream sa le vad live.

Vita de Vie a sarbatorit 15 ani de activitate si pe scena B’estfest, cu acelasi show acustic pe care l-am tot laudat inca de cand l-am urmarit la Opera Romana. Am vazut ca a fost foarte apreciat de toti cei prezenti, chiar daca ei erau pregatiti de pogo. Eu am ajuns doar la bis, adica la fix pentru varianta acustica a piesei “Sunetul mai tare”.

[divider2]

  

[divider2]

Am avut apoi timp sa explorez un pic zona de festival si mi-a placut diversitatea lucrurilor pe care puteai sa le faci atunci cand nu erau concerte. Un food court incapator, bungee jumping, loc de facut giumbuslucuri cu bicileta sau skate-ul, fotbal de plaja, baschet, fun fair, zone de cumparat diverse chestii handmade, loc de facut tatuaje, zona de cinema in aer liber, etc.

  

La Selah Sue m-am pozitionat strategic in fata scenei Ciuc Premium pentru ca stiam ca o sa urmeze un super show. Am urmarit acum cateva luni concertul ei de la Lile transmis in exclusivitate de Urban.ro si asteptam cu nerabdare sa vad ce-a pregatit Selah Sue si pentru fanii din Romania. Tanara artista belgianca a facut un super show la B’estfest si ma bucur ca am avut ocazia s-o ascult si live.

Ne-am mutat apoi la scena Coca-Cola, adica doi metri mai spre dreapta, pentru a-l asculta in premiera in Romania, pe un alt artist belgian, Milow. Sunt sigur ca stiti cu totii cover-ul dupa “Ayo Technology” facut de el, dar live parca suna altfel. N-a fost un concert foarte energic, astfel ca ne-am permis sa stam intinsi pe iarba si sa ascultam linistiti melodiile lui.

A fost doar calmul dinaintea furtunii, pentru ca imediat dupa, pe scena Ciuc au urcat cei de la Royksopp. Ii asteptam inca din 2008 de cand i-am descoperit. Pot spune ca asteptarea a meritat, pentru ca norvegienii au fost foarte tari si si-au meritat statutul de headlineri la acest festival. Au intarziat un pic, dar au compensat la final, cantand peste timpul alocat lor, si “fortandu-i” practic pe cei de la Booka Shade sa inceapa cu o ora mai tarziu decat era programat.

Pauza a  fost la fix pentru a ne reincarca bateriile cu putina mancare si bautura. Pe Booka Shade ii mai vazusem si la Peninsula in 2009 si stiam ca sunt foarte misto. N-au dezamagit nici sambata seara, astfel ca am ramas sa-i vad pana la sfarsit.

Am fost un pic si pe la cortul de “Silent party” si sincer nu prea mi-a placut. In primul rand n-a fost deloc silent, pentru ca se auzeau foarte tare cei de la scena Rock, iar in al doilea rand, pentru ca muzica n-a fost chiar asa cum ar fi trebuit sa fie. DJii ar trebui sa stie ca la astfel de petreceri playlist-ul trebuie sa fie cu melodii super cunoscute pe care oamenii sa le cante in cor. Nu remixuri si-alte nebunii. Ah.. si neaparat sa interactioneze cu publicul.

A doua zi a inceput mai devreme pentru mine. Am prins un pic de Monarchy pe scena Rock (baietii nu suna rau ) si un pic din Subcarpati pe scena Ciuc. Am ramas foarte impresionat de numarul foarte mare de fani care s-au adunat la concertul Subcarpati, in ciuda caldurii si a orei de desfasurare. M-am zbanuiti si pe Les Elephants Bizarres, o trupa care creste din ce in ce mai mult si care aduna din ce in ce mai multi fani. Felicitari lor si mult succes mai departe.

N-am stat si la concertele The Mono Jacks si Dope DOD pentru ca m-am tot plimbat de colo colo, ba pe la bungee jumping, ba pe la bazar… ba la Expirat pe pernute… . M-am pregatit astfel pentru concertul Caro Emerald, care-a fost intr-adevar foarte tare. Tipa are o vocea foarte misto si-a reusit sa faca un spectacol memorabil pe scena de la B’estfest.

Mi-au placut si cei de la Skindred, care-au dat un impuls de energie pe islazul din Tunari inainte de headline-rii serii: Pulp. Spre rusinea mea, recunosc ca stiam doar cateva piese de la Pulp, aici incluzand si celebra “Common People”. Am “savurat” concertul intins pe iarba sub unul dintre ecranele care proiectau concertul. E de admirat faptul ca solistul a incercat sa vorbeasca in limba romana si ca a tradus numele pieselor.

Imi place ca B’estfest creste de la an la an si ca publicul bucurestean invata incet-incet ce inseamna atmosfera unui festival de muzica. N-am fost la B’estfest in perioada in care se tinea la Romexpo deci nu pot face comparatii referitor la cum era inainte, dar cred ca daca in anii viitori vom avea line-up-uri ca acum 3-4 ani, islazul din Tunari s-ar putea dovedi neincapator.

La anul cred ca ma duc cu cortul.

 Foto: Valentin-Narcis Sturzu pentru Urban.ro | Recenzii pe Urban.ro: ziua 1 | ziua 2 | ziua 3

3 comentarii

Leave a Reply to B’estfest Summer Camp 2013 cu bune si cu rele | Pandutzu.com Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.