Cum a fost la Neversea 2019 (foto + video + recenzie)

0

Editia cu numarul trei a festivalului Neversea a avut loc in perioada 4-8 iulie 2019 pe plaja Neversea (Modern) din Constanta.

Printre artistii care au urcat pe scenele festivalului s-au numarat G-Eazy, Sean Paul, Jessie J, Lost Frequencies, Steve Aoki, Salvatore Ganacci, Alesso, Lost Frequencies, Danny Avila si multi altii.

Aceasta editie va ramane cel mai probabil in memoria tuturor ca fiind editia cand s-au auzit manele la main-stage, asta datorita lui Salvatore Ganacci, care s-a gandit sa trolleze publicul roman, in stilul sau caracteristic, incluzand in setul sau si celebra melodie a lui Adrian Minune – Asa sunt zilele mele, ce facea furori acum mai bine de 18 ani, fiind una din piesele de referinta ale anului 2001 din muzica romaneasca.

N-o sa mai dezvolt acest subiect, caci a fost deja discutat si para-discutat, dar concluzia ramane insa faptul ca unii oameni n-ar trebui sa se ia atat de mult in serios si sa ii lase pe alti oameni sa se bucure de muzica, indiferent de genul muzical preferat. Faptul ca 40.000 de oameni au cantat versurile piesei in timpul setului nu-i face nici mai rai, nici mai buni decat elitistii care s-au aratat deranjati de faptul ca un DJ a ales sa includa in setul sau un gen muzical foarte popular in Romania.

DJ Shiver pune de ani de zile muzica clasica in seturile sale si nu se mai scandalizeaza nimeni.

Revenind la ce s-a mai intamplat in celelalte 4 zile de festival, trebuie musai sa mentionez aici scena Nostalgia, care din punctul meu de vedere a fost highlight-ul acestei editii (ma scuzati, m-am murdarit de engleza pe tastatura).

Silviu si Andrei (si cred ca a mai fost cineva), au “mixat” in fiecare seara cel putin 8 ore consecutiv (ia-o p-asta Armin!)┬ápiesele cu care-am copilarit si cu care-am crescut in perioada 1995-2005, atat romanesti cu ASIA, N&D, Genius, MB&C, Pops, Vita de Vie sau Activ, cat si evergreen-uri internationale de la Nana, Backstreet Boys, Britney Spears sau Coolio.

De fiecare data cand am trecut pe-acolo era plin si-am fost surprins sa vad ca pe aceleasi melodii se distrau de-o potriva atat cei de varsta mea (30+), cat si noile generatii. Ba chiar la un moment dat glumeam cu cineva si spuneam ca intr-un colt de festival e muzica pentru copii, iar in celalalt e pentru parinti.

A fost chiar fain si din ce-am inteles, ne reintalnim cu scena Nostalgia si la Untold.

Un alt moment inedit de la aceasta editie a fost show-ul cu drone oferit de cei de la Peroni inaintea concertului Jessie J.

A fost o activare foarte misto, in care 66 de drone au luminat cerul si-au “dansat” si “desenat” in diverse forme. Mi s-a parut foarte tare chestia asta.

Si pentru mine au fost cateva momente inedite pentru ca m-am dat pentru prima data cu barca gonflabila deasupra publicului. E o experienta misto, dar trebuie sa fii atent si sa o faci cand ai in jurul tau un public care sa se astepte la astfel de nebunii.

Altfel risti sa cazi destul de rau, cum am patit-o si eu. Dar a fost distractiv in cele din urma si poate o sa mai repet experienta si cu alta ocazie.

Cat despre concerte, anul acesta recunosc ca nu am fost mega impresionat de line-up, asta in principal pentru ca ii vazusem deja pe majoritatea dintre cei de pe scena, dar asta a fost un avantaj pentru ca m-am putut bucura mai mult de celelalte chestii care se intamplau prin festival.

A fost fain la G-Eazy, chiar daca nu sunt eu mare fan, Sean Paul a venit cu show-ul sau obisnuit, pe care l-am vazut si la Arenele Romane anul trecut, iar Jessie J mi s-a parut ca mai mult a vorbit decat a cantat (dar cat a cantat a facut-o bine si-a transmis o stare misto catre public).

Mi-au placut seturile lui Lost Frequencies, Afrojack si evident nebunia lui Steve Aoki.

Apropo de Aoki, acesta ne-a facut o surpriza duminica seara aparand pe scena alaturi de Quintino (care l-a inlocuit pe ultima suta de metri pe DJ Snake, care si-a anulat toate concertele din weekend) si a oferit un Mayhem de toata frumusetea. Quintino chiar a facut un show misto si chiar cred ca a fost mai misto decat ar fi fost DJ Snake.

Eu mi-am petrecut timpul mai mult pe la scena The Ark, atat pentru a revedea artistii romani precum Macanache, Grasu XXL & Guess Who, Parazitii sau DJ Shiver, dar si pentru artistii straini Chinese Man, Valentino Khan, Sub Focus sau Wilkinson.

Chiar a fost o editie reusita, iar in cele patru zile de festival au fost nu mai putin de 240.000 de oameni prezenti in festival, ceea ce e intr-adevar impresionant, cu 30.000 mai mult decat la editia precedenta.

Nu stiu cum sunteti voi, dar eu abia astept sa ma intorc si anul viitor la Neversea. Pana atunci, va las cu cele patru vloguri pe care le-am facut pentru fiecare zi a festivalului pentru a vedea cum a fost atmosfera de-acolo, dar si cu cateva fotografii pe care-am reusit sa le fac intre timp.

Comentezi?