Da, stiu ca am intrat deja in 2019 si-a trecut trendul de year in review, dar mie imi ia ceva mai mult timp sa ma obisnuiesc cu trecerea la noul an si dureaza pana fac o retrospectiva obiectiva a anului ce tocmai s-a incheiat.

Ieri am postat pe YouTube clipul recapitulativ al anului 2018, care devine deja o traditie de cand am inceput sa fac vlogging (inainte aveam doar treaba aia cu “o secunda pe zi), si mi-am dat seama ca a fost chiar cel mai tare an al meu de pana acum.

Au fost si cateva lucruri neplacute si neasteptate, cum ar fi faptul ca in decurs de trei luni l-am pierdut pe taica-miu si pe inca trei bunici sau faptul ca am stat o luna oarecum imobilizat la pat dupa ce mi-am luxat piciorul si-a trebuit sa-l pun in gips, dar per total chiar a fost un an bun.

2018 a fost anul in care am calatorit cel mai mult de pana acum. Am parasit pentru prima data continentul European si-am vizitat nu mai putin de 10 tari: Mexic, SUA, Bulgaria, Ungaria, Germania, Turcia, Spania, Macedonia, Irlanda si Anglia si-am fost cateva ore in trazit si prin Serbia, dar n-am pus-o la socoteala cum n-am pus nici Franta doar pentru ca am avut escala de doua ori in Paris si-am stat doar in aeroport.

Mi-am indeplinit si anul acesta obiectivul de a vizita cel putin o tara noua in fiecare an, iar pentru 2019 deja am planificata o calatorie care sa ma ajute sa mentin aceasta traditie si anul acesta.

2018 a fost anul in care am fost la 261 de concerte (tre sa pun infograficul curand aici pe blog), mai putine ca in 2017 (atunci au fost 305!!) si in care am reusit sa bifez si ultimele trupe de pe bucket list: Gorillaz si Snow Patrol. Partea proasta e ca acum tre sa-mi fac un nou bucket list.

2018 a fost anul in care am lansat primul meu scurt metraj. Ma rog, e mult spus, scurt-metraj, ci mai degraba un clip cu mesaj, dar care a reusit sa inspire oamenii sa fie mai apropiati de batranii din viata lor.

2018 a fost anul in care mi-am intalnit doi idoli, Casey Neistat si Armin van Buuren, cu cel din urma am reusit chiar sa fac un interviu foarte misto la Untold.

2018 a fost anul in care am mai facut cateva lucruri in premiera: am zburat pentru prima data cu elicopterul, am fost la un concert pe Madison Square Garden, am vazut piramidele Mayase si pot spune ca am facut parte dintr-un concert pe main-stage la Untold (am fost baiatu’ cu steagul de la concertul Subcarpati).

Uitandu-ma inapoi la 2018 imi dau seama cat de recunoscator sunt ca pot sa fac toate chestiile astea. Dupa Colectiv mi-am dat seama ca viata e intr-adevar foarte scurta si ca se poate incheia in orice moment si ca cel mai bine e sa ne traim viata la maxim fara regrete.

Abia astept sa vad ce imi pregateste si 2019, iar pana atunci va las cu recapitularea lui 2018!

P.S. In 2018 am cam neglijat blogul si-as vrea sa schimb un pic situatia anul acesta si sper sa reusesc sa postez mai des si aici…

Comentezi?