Acum trei ani pe vremea asta plecam in aventura numita Oxegen pana la Dublin pentru a-i vedea pentru prima data live pe cei de la Coldplay. Saptamana trecuta am reusit sa-i revad, de data aceasta la Londra, orasul lor natal, intr- atmosfera mult mai intima, la Royal Albert Hall.
Daca pentru Oxegen, a fost foarte usor sa imi iau bilet, pentru concertul de pe 2 iulie din capitala Angliei a trebuit sa “ma bat” cu sutele de fani care se chinuiau sa prinda un loc pe serverele gigsandtours. Din fericire, am reusit sa prind si eu un bilet la probabil unul din ultimele concerte Coldplay din urmatoarea perioada.
Imi doream foarte mult sa ajung la un concert la Royal Albert Hall inca de cand am vazut concertul de swing al lui Robbie Williams de acolo si iata cu ocazia asta am reusit sa bifez si acest lucru de pe lista mea. E extraordinar sa fii la un astfel de concert atat de intim in cat ai impresia ca esti alaturi de artisti pe scena.
Eu am prins un bilet in zona Circle, adica undeva destul de sus (cam cum se vede in poza), dar avand in vedere ca scena a fost amplasata fix in mijlocul salii, vedeai excelent de oriunde te-ai fi aflat.
In timpul concertului AlunaGeorge, o gagica draguta care a cantat in deschidere, m-am tot gandit daca sa le testez vigilenta plasatorilor si sa merg fix langa scena, vazand ca multe din scaune erau libere. Era foarte tentant sa fiu la 2 pasi (la propriu) de trupa, asa ca in timpul pauzei mi-am facut curaj si m-am dus chiar acolo.
Mi-a reusit planul pentru 10 minute, iar daca baietii ar fi inceput la ora programata as fi ramas probabil acolo. Din pacate m-au luat baietii la intrebari, eu am facut pe prostul si m-am intors la locul meu, fata nicio urma de scandal. Trebuia sa incerc.
Fix cand am ajuns eu inapoi au intrat si baietii pe scena pe acordurile piesei “Always in my head”, cea care deschide noul album al britanicilor, “Ghost Stories”. A urmat apoi “Charlie Brown”, moment in care ma asteptam ca bratarile din turneul Mylo Xyloto sa se aprinda ca prin magie.
Eu n-am fost la turneul din 2012, desi mi-as fi dorit enorm sa fiu acolo, dar prin bunavointa unei persoane foarte dragi (multumeeesc Ofelia), m-am ales si eu cu un xyloband, adica o bratara din aceea care se aprinda pe muzica la concertele Coldplay.
Din pacate nu s-au aprins si de data asta si chiar daca sunt convins ca n-ar fi fost multe in sala, ar fi fost totusi un moment interesant. L-am auzit insa pe Chris spunand la sfarsitul piesei “I see you there” dupa ce s-au aprins toate luminile, continuand apoi cu “We’re in it together, its just you and its just us, nothing could be better!”.
Sper doar ca mi-a vazut si steagul meu care statea mandru pus pe balustrada. Am avut loc in primul rand de la zona circle, deci pe langa vizibilitate buna, am avut si loc de pus steagul. Poate i se aprinde o luminita si ii vedem si in Romania intr-o buna zi.
Concertul a continuat cu un Para-Para-Paradise cantat de cei 6.000 de oameni prezenti la Royal Albert Hall care iti facea #pieleadegaina, urmat de “Magic“, primul single lansat de pe “Ghost Stories”. A fost intr-adevar magic.
“Clocks” si “The Scientist”, doua din piesele mele preferate, au venit in continuarea setlistului care a reusit sa inglobeze tot ce-i mai bun din discografia Coldplay. Cu o seara inainte a mai avut loc un concert Coldplay tot la RAH, care a fost transmis si la radio, iar reactiile de pe twitter legate de setlist au fost foarte bune.
Eu am incercat sa nu urmaresc nimic legat de asta pentru ca voiam ca totul sa fie o surpriza. Trebuie insa sa recunosc ca nu m-am abtinut si am ascultat doua piese live la radio.
Chris Martin a glumit apoi cu noi spunandu-ne ca o sa cante niste piese mai noi, cateva mai vechi, poate si ceva de la One Direction, moment in care toata lumea a inceput sa rada.
Doar a pregatit terenul pentru “God Put a Smile Upon Your Face”, o piesa de referinta de pe albumul “A Rush of Blood to the Head”. N-au uitat nici albumul “X&Y”, asa ca ne-au oferit si “Till Kingdom Come”, cu Guy Berryman cantand si la muzicuta.
Piesa “Don’t Panic” a oferit cel mai savuros moment al serii, cu Jonny Buckland cantand de TREI ori cea de-a doua strofa a piesei. In prima seara Chris “l-a chinuit” doar de doua ori. A fost un moment chiar simpatic in care Jon ne-a aratat ca are si un pic de voce, in uralele tuturor celor prezenti.
A urmat apoi “Everything’s not lost”, tot o piesa de pe albumul “Parachutes”, lansat fix acum 14 ani, urmata de dubla “Ink” si “True Love” de pe noul album.
“Ooooo ooooo oooo” -urile piesei “Viva La Vida” au oferit un nou moment de #pieledegaina. Pentru ca pentru piesa asta Will Champion avea nevoie de niste tobe mai mari si de celebrul clopot, acestea au fost montate un pic mai in spatele scenei, pentru ca n-ar fi avut loc pe centru.
Asta a fost insa un prilej bun pentru cei care au avut locuri acolo sa-i vada pe baieti mai indeaproape, asta dupa ce tot concertul i-au vazut din spate.
Probabil cea mai dubioasa piesa Coldplay lansata in ultima vreme, “Midnight”, ne-a facut cunostinta cu harpa laser, cu care s-au jucat pe rand, atat Guy, cat si Chris Martin.
La inceput nu mi-a placut atat de mult, dar dupa mai multe ascultari a inceput sa-mi intre la suflet si sa devina una din piesele preferate de pe ultimul material Coldplay.
La “Every Teardop is a Waterfall” toata lumea era deja in picioare, cantand, dansand si apalaudand in ritmul piesei. Asta a fost un nou moment pentru mine sa “raise the flag”, fara sa ma intereseze de posibilele injuraturi ale celor din spate.
Baietii au iesit de pe scena, dar nu pentru foarte mult timp, pentru ca au fost chemati la bis insistent de toti cei prezenti. In timpul piesei “Oceans” mi-a venit iar ideea de a ma duce jos langa ei. Numai ca pana a venit liftul care sa ma duca de la Circla la Basement si ulterior la intrarea in Arena, deja incepuse “A Sky Full of Stars”.
Dupa cateva discutii cu plasatorii, m-au lasat totusi sa stau acolo, un pic mai in spate, si-am reusit sa ma bucur de ultimele doua piese extrem de aproape de trupa mea preferata. Nu stiu cum sa va explic atmosfera de-atunci, dar “cerul era plin de stele” (au pornit tunurile de confetti), toata lumea era in extaz, iar eu in mijlocul lor.
Asa cum era de asteptat “Fix you” a incheiat o seara magica intr-o atmosfera de vis. Trupa a dedicat piesa unui fan, care din cauza unor complicatii medicale nu mai are foarte mult de trait si care i-a spus lui Chris ca “Live every day likes its your last”.
Daca tot eram acolo, am reusit sa si inregistrez aceasta piesa, pentru a va oferi si voua o mostra din ceea ce a fost cel mai tare concert la care am fost eu prezent vreodata.
A fost o seara magica pe care n-o voi uita prea curand si care s-a dovedit doar inceputul unei saptamani nebune in care am reusit apoi sa-i vad pe 30 Seconds to Mars de doua ori live in doua zile si sa-l vad pe Dub FX pentru a patra oara live.
Ma bucur ca am luat parte la acest ultim concert Coldplay si ca a avut loc intr-o atmosfera atat de speciala. Sper sa reinceapa cat mai curand concertele si, de ce nu, sa lanseze un nou album anul viitor, iar urmatorul turneu sa includa si Romania.
Mai jos un pic aveti inregistrarea audio a concertului din prima seara, cel transmis la radio. Enjoy!
Foto: coldplay.com
Ai povestit frumos. La tot mai multe concerte, Panda! :D