In era smartphone-urilor ni se intampla foarte des sa ramanem fara baterie la device-urile noastre. Din pacate, producatorii de astfel de telefoane inca n-au gasit o solutie pentru ca acestea sa aiba o autonomie mai mare de o zi, in conditii de folosire normala [internet, jocuri, apeluri, sms-uri, etc.]

Daca am telefonul conectat la Internet tot timpul, aproape de fiecare data sunt nevoit ca la finalul zilei sa-l reincarc. Mi-a fost chiar mai dificil saptamana trecuta cand am fost la Green Day la Belgrad, pentru ca am avut un drum de 10 ore pana acolo, in care inevitabil a trebuit sa-mi umplu timpul cu telefonul. Asa mi se intampla mai mereu la drumurile lungi, asta e doar cel mai recent exemplu.

Ce-i drept de data asta am avut si-un ajutor si am putut sa am bateria aproape full la concert pentru ca am avut cu mine un USB Charger portabil de la Duracell. L-am incarcat in acelasi timp cu telefonul si atunci cand am ramas fara energie pe telefon l-am conectat imediat si astfel am putut sa va trimit update-uri live de la concert.

Mi se pare un device foarte util care te poate scapa din incurcatura atunci cand ai nevoie neaparat de telefon si n-ai baterie. Vine la pachet cu stecherul de bagat in priza, cablu USB si adaptor pentru micro-USB si mai mult permite incarcarea a doua telefoane simultan pentru ca are doua iesiri USB.

Si pentru ca azi imi place sa fac fapte bune, dau si eu la concurs un astfel de disponzitiv.  Pentru a intra in cursa pentru un USB Charger portabil Duracell tot ce trebuie sa faci este sa-mi lasi un comentariu la acest articol in care sa-mi spui:

  • Care e cel mai amuzant moment cand ai ramas fara baterie si de ce crezi ca ti-ar fi fost util un incarcator portabil Duracell?

Concursul incepe acum si dureaza pana luni, 10 iunie 2013, atunci cand voi anunta si fericitul castigator, aici pe blog, cat si pe pagina de facebook pandutzu.com . Nu uitati sa lasati o adresa de e-mail valida pentru a putea fi contactati in cazul in care veti castiga.

[note color=”#D1F26D”] Participand la acest concurs confirmi ca ai citit si inteles regulamentul, ca ai peste 18 ani si ca esti de acord sa fii contactat de agentia 2activePR in numele P&G.[/note]

Update:

Pentru ca mi-a fost greu sa aleg eu castigatorul, am apelat la prietenul random.org, iar castigatorul incarcatorului portabil Duracell este …

Va multumesc pentru participare si va mai astept si la alte concursuri pe pandutzu.com. Nu uitati sa dati like #amzis.

14 comentarii

  1. Eram la facultate, dadeam un examen. Profesoara era cu ochii pe noi ca pe butelie sa nu copiem, iar eu asteptam momentul potrivit sa scot telefonul sa caut ceva pe google. La un moment dat vine un profesor si o cheama 2 minute afara. Iese profesoara, scot telefonul, il deblochez, deschid browserul, scriu ce ma interesa, apas butonul cauta si in timp ce incarca se inchide telefonul. Exista ghinion mai mare decat asta? P.S. Tot am luat examenul.

  2. Mno, hai sa iti zic 2 momente “amuzante” cand am ramas fara baterie:
    1. La concert RHCP cand mi-era lumea mai draga si vroiam sa fac si eu o poza ca de, amintire
    2. Cand eram pe munte si nu mi-am dat seama ca lipsa de semnal mananca si mai tare din baterie. Iar cand a venit seara, nu gaseam cabana dar am dat de semnal, ia si suna daca ai de pe ce.
    Need I say more?:P Ar fi fost extrem de util in ambele situatii, mai extrem in a doua!:))

  3. S-a intamplat ca telefonul pe care il am acum sa ramana fara baterie in momentul in care tipul care il avea de o luna mi l-a adus sa vad cum functioneaza, pt a mi-l vinde :)

  4. Anul trecut i-am făcut petrecerea burlacilor lui cumnatu-meu. A început frumuşel, de după-amiază, şi s-a încheiat dimineaţa devreme. Undeva în cursul serii, însă, am ajuns într-un local unde cânta Semnal M.

    Sărbătoritul, pe de-o parte fan mare Semnal M, pe de altă parte pilit bine (deja sărbătoream de vreo şase ore). În momentul în care Semnal M au luat o pauză, sărbătoritul, agil ca un ninja (mă rog, cât de agil poate să fie şi un ninja după atâtea beri) s-a urcat pe scenă şi a început să cânte la una dintre chitările formaţiei melodia cu “Fereastra ta”, că doar el pe aia voia s-o asculte… Nu trebuie să-ţi zic cât de rapid au sărit pe scenă oamenii din trupă şi au început să cânte :)

    Problema e doar că, după o zi lungă de pozat şi filmat, nu îmi mai rămăsese baterie pentru a surprinde faza asta.

  5. Pana acum, de 2 ori in viata mea am regretat faptul ca nu am un telefon caruia sa ii tina bateria mult:
    1. La facultate, anul 3, un examen greu, telefonul arata baterie full, dupa primul subiect scris (copiat) s-a inchis :)) . Abia am luat 5.
    2. Plecam din Bucuresti, 2 masini, spre Giurgiu, am scos telefonul de la incarcat, am plecat. La jumatatea drumului, in CAMP, masina a cedat din cauza caldurii, am scos telefonul din buzunar sa il sun pe cel care era in fata, am apelat, am ramas fara baterie, s-a inchis. Noroc ca a fost un tirist binevoitor care mi-a dat apa distilata.

  6. Trebuia sa ajung la o prietena acasa si am ramas fara baterie nestiind exact in ce bloc sta, la ce etaj, etc. Asa ca am fost nevoit sa fac un veritabil episod din Sherlock intrand in 2 blocuri a cate 4 scari fiecare si sa deduc apartamentul cu numele de familie din lista de intretinere, asta dupa ce am reusit sa intru in, numai putin de 5 scari. Marele noroc a fost ca exista un singur apartament cu numele respectiv in cele 2 blocuri.

  7. Blind date. Stabilim să ne sunăm când ajungem în bar, la 9 PM. Ghinion. Rămân fără baterie. Întreb oamenii care păreau că așteaptă pe cineva, în final primesc un răspuns afirmativ. El era. După 3 ore faine îmi spune că nu pe el îl căutam și îmi cere și lenjeria intimă ca amintire. Singurul moment memorabil în care am regretat că aveam smartphone, cu baterie de o zi. :)

  8. Buna :)

    Eu am patit-o in mijlocul unui interviu. M-au intrebat daca mai pot recomanda pe cineva, vorbitor de aceeasi limba straina (vroiau urgent). Evident arzand de dorinta de a face impresia buna, am garantat ca se rezolva imediat si am sunat o prietena :) Tipa mi-a confirmat ca vrea, le-am dat-o la telefon si a “murit” instant telefonul meu, in timp ce ei inca explicau cerintele postului :) Absolut penibil :)

  9. In cea mai recenta excursie (citybreak), din postura de turist si avand experienta, poate insuficient condimentata, a escapadelor anterioare, am instalat pe telefonul smartphone, aplicatia de travel PocketGuide care ofera tururi ghidate audio/foto si navigatie in timp real, offline (contracost) si on-line (free), in principalele orase ale lumii. Si Bucurestiul se afla printre ele !

    Tururile turistice ghidate sunt de 3-4 ore in medie, plimbare outdoor cu castile in urechi si, alegand varianta de utilizare on-line (free) cu trafic de date 3G in roaming, cu conectivitate GPS permanenta pentru ghidaj in timp real si cu display-ul activ frecvent la o intensitate suficienta, in lumina soarelul, am simtit din plin nevoia unei surse externe de alimentare a smartphone-ului pe parcursul zilei, nevoie care ne-a impins inevitabil la o pauza de relaxare in camera de hotel, cu telefoul bagat la incarcat, chiar inainte de spalatul pe maini, cel putin o data pe parcursul fiecarei zile.

    Desigur, am avut in vedere la plecare acest aspect insa reticenta cu care privesti un asemenea dispozitiv de incarcare de mii de mAh, pe site-urile din Hong Kong, la 7-8 USD bucata si cu transport gratuit dar in decurs de 30-40 de zile te fac sa te gandesti de doua ori inainte si mai ales la sanatatea telefonului tau (a asistentului tau personal).

    Faptul ca producatori consacrati de echipamente si surse de energie, cum este Duracell, ajung, la nevoia reala a clientului utilizator de smartphone de azi, nu poate decat sa ma bucure si sa-mi ofere garantia si increderea utilizarii unui astfel de dispozitiv, absolut util !

  10. Am rămas fără baterie într-o zi în care trebuia să mă împart între două evenimente, facultate şi cursurile de balet. Plecam de dimineaţa de acasă şi mă întorceam în miezul nopţii înapoi. Nu băgasem de seamă că la plecare bateria telefonului meu arăta în jur de 60%.

    Toate bune şi frumoase până în a doua parte a zilei, când fug de la un eveniment spre cursurile de balet. Ajunsă în faţa clădirii cu pricina, observ uşa închisă cu lacăte. Dau sa scot telfonul şi să sun la profă să întreb ce se întâmplă şi… pauză. Telefonul era “mort”.

    Încerc să intru într-un magazin Orange de pe la Universitate să rog să mă lase să încarc telefonul (eu neavând încărcătorul cu mine) pentru un minut şi astfel să sun pe cineva. Şi… iar nimic. Angajata îmi spune pe un ton supărat, prin uşa închisă, că magazinul are program până la ora 19.

    Intru în panică şi realizez că nu pot suna pe nimeni. Mi-era jenă să merg la cineva pe stradă să îl rog să mă lase să dau un telefon, gândindu-mă că la rândul meu nu ştiu dacă aş oferi cu căldură smartphone-ul unui necunoscut.

    Mai stau puţin şi intru în Pasajul de la Universitate. Descopăr un centru ce printare şi copiere şi intru pentru a-i întreba pe angajaţi dacă nu cumva au un încărcător de telefon compatibil. Le explic situaţia şi le dau de înţeles că am de dat un telefon urgent. Oamenii mă privesc puţin speriaţi, dar unul dintre angajaţi îmi oferă propriul telefon pentru a efectua apelul mult dorit.

    Aici trebuie să menţionez că telefonul lui era o cărămidă Nokia jerpelită, de care bănuiesc eu că nu i-ar fi părut rău în caz că fugeam cu ea.

    Eh, dacă aveam şi eu un USB Charger portabil Duracell, probabil că nu aş fi trecut prin această întreagă peripeţie. Şi, uitându-mă în urmă, nu aş fi descoperit că mai există oameni drăguţi şi binevoitori.

  11. Era aproape de 12 noaptea, ma intorceam acasa. (Iasi-Roman) Ca sa fie placut drumul, mi-am pus castile pe urechi si am dat drumu la muzica de pe telefon. Pe drum, printre gandurile mele nocturne, mi-am dat seama ca nu am cheie… Ce ai face tu daca ai locui singur si ti-ai pierde cheile? Simti fiorul? Da-ti seama ce fiori am simtit eu!

    Mi-am amintit ca am lasat o cheie, de rezerva la o vecina, o batranica la vreo 65 de ani, foarte simpatica, pe care o mai sunam din cand in cand sa o intreb daca usa e intacta, daca n-au dat hotii, din astea.
    Problema era alta, ma gandeam: cum Doamne Dumnezeule sa o sun eu pe „tanti” Veronica la ora asta, la aproape 12 noaptea? Ei, printre gandurile mele nocturne, mi se opreste muzica. Invart firul de la casti, credeam ca iar imi face fite telefonul. Nimic. Telefonul meu imi facuse fita-fitelor! Se inchisese.
    Poftim, nu ai cheie, e 12 noaptea si te-a lasat si bateria. Sentimentul a fost oribil, insa ce-a urmat dupa a fost penibil. :))
    Am ajuns acasa, am sunat la interfon la „tanti” Veronica, mi-am recuperat rusinata cheile. Nu pot sa descriu expresia faciala a doamnei Veronica, dar sufla de parca urcase scarile pana la etajul 9, cand mi-a deschis usa. :))
    Partea buna e ca „tanti” e in viata. Partea si mai buna e ca inainte de culcare isi inchide interfonul. Pentru orice eventualitate.

Comentezi?