Aseara Dinamo a reusit sa cucereasca primul trofeu dupa o pauza de 5 ani de zile: Cupa Romaniei, dupa 1-0 in finala cu Rapid.

Dezamagit de intorsatura pe care-a luat-o clasamentul Ligii I in retur si de faptul ca Dinamo a terminat abia pe locul 5, dupa ce la inceputul anului era pe primul loc, am mers aseara pe National Arena cu o oarecare indoiala ca alb-rosii se vor impune.

Coregrafie Dinamo - Finala Cupei Romaniei
Adevaratele infrangeri sunt renuntarile la vis

Stiam insa ca in tribune (mai bine zis in peluze) o sa fie spectacol si ca n-ar fi de ratat un asemenea moment, mai ales ca la finala Europa League mi-am bagat unghia-n gat ca n-am fost. Si chiar a fost spectacol in peluze, cele doua galerii sustinandu-si favoritii intr-un mod civilizat si totodata spectaculos.

Coregrafiile au fost frumoase oferind un spectacol vizual de exceptie. Daca la inceputul meciului dinamovistii au “castigat” cu steguletele alb-rosii si cu mesajul afisat, la inceputul reprizei secunde, galeria rapidului a aratat superb cu acele fulare alb-visinii intinse.

Evident, dupa marcarea golului lui Scarlatache, galeria “cainilor” a fost mult mai activa, atat din punct de vedere sonor, cat si vizual. Mi-am adus aminte de vremurile bune cand era chiar frumos sa mergi pe stadion si sa canti pentru favoritii tai timp de 90 de minute.

S-a vazut ca Dinamo are fani in continuare, iar faptul ca la meciurile de acasa merg foarte putini suporteri se datoreaza boicotului impotriva conducerii si pentru ca stadionul din Groapa chiar nu mai este pe placul nimanui. Am trait victorii frumoase acolo, dar a venit timpul sa avem un stadion nou. Ma bucur ca din sezonul urmator vom juca pe National Arena si sunt convins ca tribunele vor fi pline, iar rezultatele nu vor intarzia sa apara.

Asadar, Dinamo a castigat Cupa Romaniei, dupa cea de-a doua finala consecutiva (anul trecut, la Brasov, au pierdut in fata Stelei). Un trofeu de care aveam nevoie, mai ales ca in ultimii 5 ani, majoritatea au fost “confiscate” de CFR Cluj. Un trofeu care aduce o oarecare liniste pe banca dinamovista, care poate astfel sa pregateasca, in liniste (sper eu), sezonul urmator.

Insa aseara n-am mai stiut sa ma bucur pentru Dinamo. Poate a trecut prea mult timp de la titlul din 2007 cand intram pe teren si ma cocotam pe poarta dinspre peluza Nord la finalul meciului cu Urziceni. Poate dezamagirile din ultimii ani si-au spus cuvantul… Poate pentru ca n-am fost chiar in mijlocul galeriei, ci undeva mai in dreapta..  Habar n-am, dar cert este ca aseara n-am mai simtit bucuria de alta data.

As fi vrut ca ai nostri si in general suporterii romani sa invete ca nu e frumos sa pleci imediat de pe stadion daca echipa ta n-a castigat finala si sa-i lasi pe suporterii adversi sa-ti huiduie echipa atunci cand este premiata si ca oricata rivalitate ar exista, atunci cand adversarii sunt premiati, n-ar trebui sa-i huiduiti, ci sa-i aplaudati (ca doar au fost mai varza decat ai vostri).  Au avut ca model finala Europa League de acum 2 saptamani… inca mai avem de invatat.

In alta ordine de idei, sunt de parere ca astfel de meciuri (Dinamo-Steaua, Steaua-Rapid, Rapid-Dinamo) ar trebui sa se desfasoare in astfel de conditii: egalitate in peluze. O peluza pentru oaspeti, restul stadionului pentru gazde. Nu sa-i izoleze pe oaspeti intr-un colt pe inelul 3 cum s-a intamplat la Steaua-Dinamo. Pentru frumusetea spectacolului din tribune, asa ar trebui sa fie la mariile derby-uri…

Foto: gsp.ro, dolcesport.ro, prosport.ro

Comentezi?

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.