Pentru ca am ratat ocazia de a scrie despre orasul meu natal, Bucuresti, o sa va vorbesc despre un alt oras preferat de-al meu, si anume Iasi.

Sarind in fata Catedralei Mitropolitane din Iasi

Anul asta cred ca o sa fie primul an din ultimii sase in care n-am fost la Iasi. Prima data am luat contact cu Iasiul in clasa a 9-a cand am fost alaturi de mama mea la moastele Sfintei Cuvioase Parascheva. De fapt, majoritatea vizitelor la Iasi au avut acest scop. Nu sunt o persoana extrem de religioasa, dar cateodata merg si in astfel de pelerinaje. Din 2003 si pana acum am mers in fiecare an la Sf. Parascheva, exceptand anul 2004 si anul acesta. Ca in fiecare an, la Iasi vin mii de pelerini care stau la cozi interminabile. Cel mai putin am stat “la rand” aproximativ 3 ore, iar cel mai mult am stat peste 36 de ore (da, ati citit bine, 36 de ore). Tin minte ca in 2006 invatam pentru examenul pentru permisul de conducere cat timp stateam “la rand”. Este o experienta unica, pe care v-o recomand si voua, chiar daca sunteti religiosi sau nu.


Eu cu un steag pe doua bete, in galeria lui Dinamo

Amintirile mele legate de Iasi nu au numai legatura cu Sf. Parascheva. Am mai fost la Iasi si cu alte ocazii. Prima mea deplasare (si singura, interna) cu galeria lui Dinamo a fost la Iasi, in 2007, cand Dinamo a castigat ultimul titlu de campioana, dupa ce a terminat la egalitate, scor 1-1, meciul cu formatia locala, Poli Iasi. Ce vremuri…


In fata Palatului Culturii din Iasi

Acum ca am terminat cu fotbalul si cu religia o sa va povestesc despre o cladire care m-a fascinat, si anume Palatul Culturii […]

widget

Citeste restul povestii pe beretimisoreana.ro si daca iti place, da-i si un like pana maine, 13 octombrie.

SHARE
Previous articleUn alt MEDIUm
Next articleCum e in PRIME Romania?
Blogger din 2007, berbec, iubitor de muzica live, biciclist, maratonist cu acte-n regula, fotograf de concerte si, mai nou, daily vlogger!

4 comentarii

  1. Sincer,e de admirat ca,nefiind foarte religios,ai stat 36 de ore la coada. Din punctul meu de vedere, aceste pelerinaje sunt duse la extrem, insa ii inteleg pe cei care chiar cred ca daca fac asta, viata va fi mai buna cu ei. Problema mea este insa alta. Si am ales sa ti-o expun tie tocmai pentru ca te duci aproape in fiecare an la Iasi la acest eveniment. De ce toti “credinciosii” se calca in picioare pentru a ajunge sa respectivele moaste? Ordinea lipseste cu desavarsire si, daca ar fi cu adevarat un “rand” la care sa stai, toata lumea ar fi mult mai fericita. Deci, unde dispare acel simt religios de”iubeste-ti aproapele” cand vine vorba de orice eveniment care implica o multime considerabila, mai ales un pelerinaj?

Comentezi?