Un turist american viziteaza Bucurestiul, cand deodata simte nevoia sa urineze. Cauta, cauta si nu gaseste nici o toaleta. Neavand incotro intra intr-o straduta, se apropie de un colt mai intunecat langa un zid mai inalt si incepe sa se descheie la fermoar. Inca inainte de-a “incepe” simte o bataie usoara pe umar. Se intoarce si langa el se afla un politist roman.
– Scuza-ma, domnule – spune politistul – este interzis a urina in locura publice. Americanul se scuza, ii spune ca nu are incotro, ca nu se poate abtine si nu gaseste un WC.
– Te voi ajuta – zice politistul – vino dupa mine. Il conduce pe turist spre o portita in zid si-i arata drumul in interior. Turistul intra si ochii aproape ca-i ies din orbite. Se afla intr-o superba gradina, intretinuta, plina de aranjamente cu iarba, flori, tufe si copaci. Politistul ii indica unul din copaci si-i spune: nici o problema, poti sa urinezi aici. Americanul urineaza, respira usurat si-l intreaba pe politist: Spune, asta-i ceea ce se cheama “Amabilitatea Romaneasca”?
– Nu – raspunde politistul – noi numim asta Ambasada Italiana.