Mi-am inchis telefonul. Degeaba ma suni. Il deschid foarte rar doar ca sa sun eu pe cineva, dupa care il inchid la loc. Stii ce m-am gandit? Daca chiar ai nevoie de mine si daca chiar este important, ma vei gasi. Dar de ce l-am inchis? Motive sunt multe; de exemplu, stii ce sunt prietenii? Prietenii sunt oameni care te suna pur si simplu, care te cauta, pentru ca apoi sa se vada cu tine fara nici o intentie secundara. Fara nici un business, avantaj sau ratiune economica. De fapt, l-am inchis pentru ca vreau sa ma cauti. Vreau sa ma suni si sa vezi ca nu raspund, sa te ingrijorezi si astfel sa incerci sa dai de mine; sa simt in vocea ta emotia, frustrarea, nervozitatea si recunostinta reintalnirii noastre. In al doilea rand, l-am inchis pentru ca m-am saturat sa fiu perfect. Nu mai vreau sa raspund la orice ora din zi si din noapte la telefonul oricui, nu mai vreau sa dau call back nici unui numar necunoscut spunand ‘buna ziua, am fost sunat de pe acest numar, cu cine vorbesc?’. Aleg o alta viata, paralela, relaxata, in care nu dau doi bani pe nimeni. Asa ca nu ma mai cauta, nu ma mai suna; dar te rog mult, mult de tot, incearca totusi sa ma gasesti.

Cauta bine si poate ma vei gasi…
buuun.. se pare ca e prea greu sa cautati bine… si poate am avut asteptari prea mari din partea cititorilor blogului… facem altfel.. cautati numarul de urgenta la care ma puteti gasi… poate o sa aveti mai mult noroc…

4 comentarii

  1. Pai mai Pandutzu, cum mai dau eu acu de tine? In plus, mi-ai redus din lectura… :( Asta face rau la alfabetizare. Hai, poate te mai gandesti :)
    A, si sa nu uit: La multi ani, omule

Comentezi?