De multe ori avem impresia c? via?a noastr? este strict pus? sub semnul deciziei pe care noi am urma s? o lu?m. Ne temem uneori de ceea ce am putea face sau gândi, de ceea ce ar presupune variantele dintre care am avea de unde alege referitor la acestea.
Omul, imposibil de evitat, g?se?te întodeauna ca limit? în fa?a Adev?rului Absolut propria persoan?. Se sperie astfel de incapacitatea de a fi independent în drumul c?tre propria împlinire, pentru c? nu are posibilitatea alegerii de a se ajuta pe sine… Omul sper? tot timpul interven?ia Divinit??iii pentru a-l ajuta s? evolueze, pentru a-l ridic? c?tre un nivel spre care tinde neîncetat…
Fiin?a uman? are la un moment dat impresia c? poate alege propria fericire. Zb?tându-se neîncetat între ra?iune ?i sentiment, interior ?i exterior, adev?r ?i aparen?? omul ajunge s? se simt? scindat în sine însu?i, confundând fericirea cu o triste?e aproape permanent?… Omul consider? poate alege între ceva, asta îi ofer? libertatea pe care i-o oferea Sartre… Din p?cate eu nu cred ca este a?a. Cred în existen?a unui Dumnezeu ?i a faptului c? vegheaz? neîncetat asupra noastr?. Am ales s? cred în El. Mai cred îns? c? el îmi limiteaz? total posibilitatea de alegere. Nu pot alege. Omul pare c? nu are dreptul nici m?car a alege iubirea; nu po?i alege persoana de care te îndr?goste?ti, nu po?i alege s? nu mai suferi, nu po?i alege drumul u?or.
Tot ceea ce se întâmpl?, total în afara oric?rei alegeri, este via?a omului, ?irul nem?rginit ce are ca limit? Adev?rul. În incapacitatea de a alege, omul se caut? pe sine în mormanul de lucruri f?r? sens din lumea aceasta, încearc? s? se descopere ?i s?-?i afle propriul în?eles, cel pentru care nu exist? alegere.
Nu po?i alege s? fii exact a?a cum vor ceilal?i, nu po?i fi calm dac? tu sim?i c? nu e?ti, nu po?i fi tipar dac? sensul t?u e s? te descompui în buc??i.
Din momentul în care te na?ti nu faci defapt decât o singur? alegere concret?, important? ?i decisiv?: aceea de a tr?i. Alegerea vie?ii. Alegerea ta!
Nu putem alege s? ne dep??im statutul uman, nu putem face asta, nu putem renun?a la faptul c? suntem oameni. Ne pare uneori c? nu putem face nicio alegere, c? decizia nu se afl? la noi… Ne sim?im limita?i în propria noastr? via??…
NU EXIST? ALEGERE! în nimic. nu în via??. nu în gând. nu în posibilitate. suntem tot timpul guverna?i de o imprecizie dureroas?, de o incapacitate de decizie absurd?… pentru c? exist? mult prea multe variante în care ne-am putea abandona. apoi exist? golul…
Eu n-am putut s? aleg nimic. În schimb am înghi?it Timpul ?i m-am transformat în CLIP?. Am devenit apoi Posibilitate. ?i am fost Totul. alesesem s? nu aleg ?i eram fericit. defapt via?a m? alesese pe mine, m? ar?tase cu degetul, m? f?cuse fericit. Incapacitatea de a decide m? aruncase în bra?ele posibilit??ilor.
Nu exist? defapt nicio alegere. Nu e decât omul ?i sufletul lui.
[Acest articol nu este scris de mine, l-am copiat de pe http://nebunii.blogspot.com/ .Astept sa ma dea in judecata autorul articolului.]
