O femeie urmata de 15 copii intra la oficiul social al primariei.

“WOW”, zice asistenta sociala, “sunt toti ai dv.?”

”Da”.

Se intoarce spre copii si zice cu ton de comanda: “Sascha stai jos”, si toti copii se aseaza.

“Sa incepem cu completarea formularelor; spuneti-mi numele copiilor.”

“Acesta, cel mai mare este Sascha.”

“Bine, si urmatorul?”

“Si pe asta il cheama Sascha”. toti fiii se numeau Sascha. ”Asta simplifica mult lucrurile”, spune mama copiilor. Cand e vremea sa se scoale sa mearga la scoala strig tare: Saaaaaascha! Scularea, si cand e gata cina strig Saaaascha! La masa! si toti vin in goana. Asistenta sociala se gandeste o clipa si intreaba nedumerita:

“Si cum faceti cand vreti sa chemati pe un anume copil si nu toata trupa?”

“Simplu, il strig pe numele lui de familie.“

Pe o stâncă neagră, într-un vechi sătuc, chiar într-o căsuţă, lângă un pătuc, plânge şi suspină o bătrână mică, care are fiul cât un puştiulică. Căci la guvernare fiul ei iubit a plecat aseară şi n-a mai venit. Celularul sună noaptea jumătate. Nu-i semnal, şi totuşi: – Oare cine-i, frate? – Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit, n-a mai mers Taromu’ şi n-am mai venit. Sun din Capitală, voi fi premier. M-a numit chiar Zeus, sunt timonier. Căpi­tan e dânsu’, e ca la armată. Mica mea oştire fuge sfărâma­tă. Vine criza, foamea, oamenii mă-njur. L-am servit pe dânsu’, m-a mâncat în cur.

……………………………………………………………………………………………………………………………….

Ce spui tu, străine? Emil e departe, cică de Băsescu nu se mai desparte. Am crezut că-i glumă, dar era să mor. L-am văzut aseară la televizor. Emil e cuminte, nu e derbedeu. De eşti tu acela, nu-ţi sunt mamă eu! Lasă-mă cu Zeus, fincă omul chel se joacă cu tine cum do­reşte el. Te-a numit pe tine după Stolojan. Crezi că e pe bune? Te-a luat de fazan. Am vorbit cu tac-tu, ascultă-l pe moş: după tine vine Leana lu’ Cocoş. Du-te la Bă­sescu, fă-i un ultim sluj, apoi ia Taromu’, să te-ntorci la Cluj!