Nu scriu foarte des despre copilaria mea, insa m-a inspirat un pic initiativa Sabinei de Ziua Copilului cand m-a rugat sa-i spun trei cuvinte care mi-au marcat copilaria. I-am spus ca acestea ar fi: prietenie, amintiri si joaca.

Fiind insa mai mult pe drumuri zilele-astea n-am avut timp sa si dezvolt un pic subiectul, dar acum profit de ocazie sa va povestesc mai multe despre cateva din lucrurile care mi-au marcat copilaria.

Daca acum nu mai pot sa-mi imaginez un calculator fara Internet, ei bine, cand aveam 9-10 ani nu puteam sa-mi imaginez o zi fara sa ies la fotbal pe maidan cu vecinii din cartier. Bateam mingea de dimineata pana seara (dupa ce ne terminam temele, evident) si chiar daca nu eram eu cel mai bun la sportul asta (ba dimpotriva), o faceam de fiecare data cu placere alaturi de prieteni.

Mi-aduc insa aminte de cativa din tovarasii mei de joaca de-atunci care erau foarte talentati la fotbal. Sau cel putin la vremea respectiva ieseau in evidenta in cercul nostru de prieteni si nu numai. Ca un facut insa, cei mai priceputi nu veneau din familiile cele mai instarite.