A fost odata-n Bucuresti, a fost ca niciodata, la ora trei fara ceva, intr-o frumoasa noapte. Sau mai pe scurt, cum m-a scos Andreea din casa in miezul noptii ca sa facem un om de zapada… . Dar mai bine o las pe ea sa va povesteasca.

Insomnie de iarna

… sau cum am facut primul om de zapada din ultimii ani.

Stiu doar ca de fiecare data cand ningea pentru prima data spuneam: “Neaparat, tre’ sa fac un om de zapada.” Si pana asteptam eu sa ma sincronizez cu universul, venea primavara. Si tot asa.

Noroc ca in ultimele 2 nopti am avut insomnii. Asa incepe de fapt povestea lui 2016. Si a oamenilor lui de zapada. Un el si o ea.

Dupa ce-am facut flotari, genuflexiuni si tot felul de sarituri prin casa, mi-am dat seama pe la 2 ca nu-s deloc obosita si vad cum se apropie insomnia.

Cut to: Nagy, prieten si regizor de suflet care sta pe o strada care ii confuzeaza pe toti taximetristii (de ma lasa mereu in locul gresit) nu mai avea tigari asa ca, pampam, m-am dus sa-i duc. Plus ca stiam ca o sa radem pana o sa fac febra musculara si-o sa obosesc si-o sa pot dormi.

“Ai prea multe ganduri, Andreea, de-aia nu poti sa dormi!”

Fade to: Dupa ce mi-am anuntat pe facebook resedinta din Drumul Sarii si peripetii cu taximetristul, Pandutzu s-a trezit ca vine si el, ca si-asa nu iesise din casa toata ziua.

Fade to white
Am iesit toti 3 sa facem un om de zapada. Da’ pentru ca era prea frumoasa, pardon, pufoasa voiam sa zic, l-am facut pe jos. Și i-am pus casca de biciclist a lui Pandutzu.

Apoi, pe banca din fata scarii lui Nagy, am mai vrut “inca unuuuuuuul si gataaaaaa!”

– Da’ de ce, Andreea? Nu iti ajunge ala din capatul strazii?
– Nununu, ca vreau ca maine, cand ies oamenii din bloc de dimineata, sa il vada si sa zambeasca si sa se duca asa la munca.

Am castigat. Asa ca am facut-o si pe iubita primului om de zapada, asteptandu-l pe banca.

Ne-am holbat la fulgii aia imensi in lumina aia galbena de felinar. Nagy “a facut un vulcan sa erupa”. Sculptura din fulgi, nu alta. Eu am luat toata zapada de pe jos pe palton. Și sub palton.

Pandutzu s-a catarat pe garduri sa prinda cadrele. “Da’ ce ma, numai Bulboaca sa iti faca poze?“

Am facut si febra musculara mult-asteptata. Pe la 5 dimineata. Pe Marinescu Constantin, spaima taximetristilor.

[divider style=”solid” margin_top=”20″ margin_bottom=”20″]

Text: Andreea “Craiasa Zapezii” Lupescu
Foto: Alin “Cavaler pe doua roti” Pandaru
Regia: Alexandru “Sculptor in gheata” Nagy