Pentru ca il am pe repeat inca de pe 5 iunie de cand a aparut si mi-a acaparat playlist-ul de alergare, am zis sa fac si o scurta recenzie a celui mai recent album lansat de Muse.
“Drones” este cel de-al saptelea material discografic al trupei britanice si totodata primul care spune o poveste de la inceput pana la sfarsit. Imagineaza o noua ordine mondiala in care dronele ne transforma in drone si in care un Al Treilea Razboi Mondial este iminent.
Toata aceasta atmosfera este bine nuantata pe ritmurile rock care i-au definit ca formatie la inceputuri si ma bucur ca au mai renuntat din influentele de electro si dubstep si ca au inceput sa-si folosesca mai mult instrumentele.
Pe mine m-au cucerit cu “The 2nd law”, dar cu “Drones” m-au transformat intr-adevar in fanul lor declarat si presimt ca o sa ascult mult timp de-acum incolo acest album.
Dead Inside deschide albumul si ne prezinta protagonistul povestii, un soldat spalat pe creier, programat sa ucida la comanda. Influentele usor electro ne fac parca legatura intre albumul precedent si “Drones” si ne introduc usor, usor in poveste.
Psycho e clar piesa care iese cel mai bine in evidenta de pe acest album si piesa mea preferata. Riff-urile lui Bellamy sunt absolut dementiale si foarte energice. Protagonistul face aici cunostinta cu “sergentul” care-l pregateste sa fie o masinarie de ucis fara creier.
Mercy ne prezinta frica pe care “eroul” nostru o simte fata de barbatii in pelerine (“men in cloaks”) care vor sa-i devoreze sufletul. Acesta implora ajutorul celor care ar putea sa-l salveze. Piesa e dominata de sunetele de pian, care dintr-un motiv mai mult sau mai putin dubios m-au dus cu gandul la Vama si intermezzo-ul pe care-l regasim atat pe “Cartita” cat si pe “Cantec de gasit”
Reapers iese de asemena in evidenta cu riff-uri si cu un solo de chitara electrizant. Inca nu m-am hotarat daca imi place cum suna refrenul cu vocile alea prelucrate electronic. Aici protagonistul nostru isi da seama ca este folosit – “I’m just a pawn, and we’re all expendable” – si ca jocurile au fost facute deja.
The Handler reprezinta punctul culminat al albumului, iar eroul nostru incearca sa se disocieze de cei care il controleaza “I’m escaping from your grip, you will never own me again”. Aici se vad clar influentele pe care cei Muse le au din parte trupei Queen.
In Defector incepe rebeliunea personajului principal care dezerteaza si in sfarsit este liber si nu mai poate fi controlat de drone – “Yeah I’m free / From society / You can’t control me / I’m a defector”.
Revolt ne aduce iar aminte de Queen cu corul care apare pe refren si care sustine revolta eroului nostru care incearca sa mai atraga alaturi de el si alti rebeli.
Aftermath este tipul ala de balada care incepe calm si care creste ritmul treptat, treptat. Solo-ul de chitara de la mijlocul piesei ma duce insa cu gandul la chitara lui Johnny Buckland de la Coldplay. Protagonistul nostru este acum liber si, mai mult, nu este singur.
The Globalist este cea mai lunga piesa de pe album (10 minute) si ne trimite intr-un viitor post apocaliptic. Impartita in trei bucati, ma duce cu gandul la Exogenesis Symphony de pe albumul The Resistance numai ca de data asta au ales sa le puna pe toate intr-o singura piesa.
Drones, ultima piesa de pe album este probabil si cea mai ciudata lansata vreodata de Muse. Aici nu ne dam seama daca protagonistul nostru este omorat de drone sau doar a ramas intr-o stare inerta.
[divider2]
Trio-ul britanic a reusit sa ne ofere un album conceptual ce se poate compara cu “The Wall”-ul de la Pink Floyd sau, de ce nu, cu voia dumneavoastra, cu “Am sa ma intorc barbat” al celor de la Vama Veche.
Pe mine personal m-a cucerit si m-a ajutat foarte mult sa cresc entuziasmul legat de concertul lor de duminica aceasta la Rock Werchter. Abia astept sa-i ascult si live.
[divider2]
Muse – Drones este distribuit in Romania de Warner prin Roton si poate fi cumparat de din magazinele Carturesti si Humanitas sau il puteti asculta online legal pe Deezer.