Cele mai tari 24 de ore din acest an – 7 martie 2014

Acum 24 de ore imi faceam bagajele pentru a treia escapada la Paris din ultimii trei ani si trimiteam niste mailuri speciale pentru cateva fete din partea Deezer. 24 de ore mai tarziu, iata-ma intr-o camera de hotel din Paris, scriind un articol despre o zi nebuna care se inscrie in lista celor mai bune zile din viata mea.

Asa cum am spus si mai sus, ziua de 7 martie m-a prins muncind pana la ora 4 dimineata. Nu ma plang, pentru ca am facut totul cu drag. La 5:30 m-am trezit pentru ca la ora 6:30 trebuia sa fiu in Aeroportul Henri Coanda pentru formalitatile de check-in.

Am plecat la Paris din nou, de data asta insotit de parintii mei si parintii lui Catha, sotia fratelui meu. Acestia au primit cadou de Craciun o excursie in capitala Frantei si pentru ca ei au venit din Anglia, trebuia sa vina cineva si cu “aia batrani” care nu mai zburasera pana atunci cu avionul.

N-am avut insa emotii cu ei deloc nici la decolare, nici la aterizare. Le-a placut foarte mult calatoria cu avionul si au fost fascinati de priveliste. Am luat apoi autobuzul din Beauvais pana in Paris, iar pe la orele pranzului eram deja cazati la hotel.

[divider2]

I-am asteptat si pe Adi si pe Catha, care au venit insotiti si de Feli si Gabi, iar dupa momentele de reuniune, a sosit din nou momentul sa ne despartim. Ei au fost la masa, iar apoi s-au plimbat pe la Turnul Eiffel, iar eu, pentru ca am vazut deja de doua ori principalele atractii din Paris, am zis ca ar fi o ocazie foarte buna sa-mi vizitez colegii de la sediul central Deezer.

Am pornit asadar singur prin Paris, lucru care deja nu ma mai inspaimanta pentru ca ma simt ca acasa si pot sa ma descurc foarte usor sa ajung oriunde. Am gasit foarte usor sediul Deezer si dupa ce-am pasit timid in zona de food&relax unde cativa baieti se jucau foosbal, iar altii se relaxau pe niste pufi am zis ca ne-ar trebui si noua o zona d-asta la sediul Deezer din Romania.

Am descoperit apoi zona unde se filmeaza de obicei Deezer Sessions si am vazut si celebrul “wall of fame” cu semnaturile artistilor care au participat pana acum la aceste inregistrari. Marie m-a dus la etaj si mi-a facut turul complet, facand astfel cunostinta cu cei cu care am tot schimbat mailuri in ultimele 3 luni.

Pentru ca am ajuns acolo aproape de finalul programului, am avut ocazia sa descopar si o traditie foarte misto, si anume DrinkingFridays. Adica in fiecare vineri, lumea in loc sa se duca acasa, mai raman peste program la o bere, un vin, o maslina, o atentie.

Mi se pare o idee misto ca exercitiu de teambuilding pentru ca oamenii interactioneaza mai mult intre ei, chiar daca apartin de departamente diferite.  O alta idee care trebuie s-o imprumutam si la Deezer Romania.

[divider2]

De cand am aflat ca o sa fiu in perioada asta in Paris, m-am gandit sa ma uit sa vad si ce concerte au loc aici weekend-ul asta. Primii care mi-au sarit in ochi au fost cei de la OneRepublic, care la vremea aceea aveau programate doua concerte, pe 6 si pe 7 martie. Intre timp a mai fost adaugat inca unul, toate fiind sold-out.

Din pacate n-am reusit sa prind bilete, iar de la reselleri nu prea puteam sa cumpar pentru ca m-ar fi costat foarte mult transportul biletului pana in Bucuresti. M-am gandit apoi ca este posibil sa mai gasesc bilete de la bisnitari in ziua concertului, asa ca in seara asta am zis sa-mi incerc norocul si m-am indreptat in pas alergator catre teatrul La Trianon.

De ce in pas alergator? Pentru ca m-am luat la discutii cu colegii din Paris si concertul urma sa inceapa la 20:15. Uitandu-ma pe harta inainte sa vad unde se afla teatrul, mie mi s-a parut ca e relativ aproape de sediul Deezer. Nu era chiar asa aproape, asa ca iata-ma alergand de nebun prin Montmartre pentru a ajunge la concert.

Acolo insa surpriza: nu erau bisnitari astfel ca sansele mele de a mai prinde un bilet se indreptau vertiginos spre 0. I-am intrebat pe baietii de la paza de unde pot sa cumpar bilete, dar ei mi-au spus neputinciosi ca n-am de unde pentru ca e sold-out. Am mai intrebat in stanga si in dreapta daca e cineva cu un bilet in plus si deja ma pregateam sa ma intorc la hotel.

De-odata insa apare cineva dinauntru care pare ca-l intreaba pe un tip de la paza daca e cineva care vrea un bilet, iar el arata catre mine, moment in care ma indrept si eu spre ei. Tipa imi ofera un bilet, iar apoi se intreapta spre intrare. Eu dupa ea, dar pana mi-a scanat mie biletul, am pierdut-o din vedere si n-am apucat nici macar sa-i multumesc, d-apoi sa-i mai dau si bani pe bilet.

Am fost atat de socat de treaba asta incat nu-mi venea sa cred ca e adevarat. M-am asezat cuminte in spate, fara sa deranjez pe nimeni si-am asteptat sa inceapa concertul OneRepublic, una din trupele pe care voiam neaparat sa le vad live.

Nu va povestesc prea multe despre concert pentru ca a fost atat de misto incat merita un articol separat pe care o sa-l scriu la intoarcere. A fost exceptional din toate punctele de vedere, iar atmosfera mi-a aratat ca francezii stiu sa se distreze la concerte.

[divider2]

A fost un vis devenit realitate total neasteptat, lucru care a oferit acestui concert un farmec total aparte si l-a intiparit bine de tot in memorie, astfel incat sa nu-l uit niciodata.

Cam asa s-au incheiat cele mai tari 24 de ore din acest an, dintre care am dormit doar vreo 3 (am mai atipit un pic si in avion). Asa a fost pentru mine 7 martie 2014.