Acum doua weekend-uri am fost la cea de-a 8-a editie a festivalului Plai, ce a avut loc la Muzeul Satului Banatean din Timisoara. Cel mai probabil a fost ultimul festival de muzica din acest sezon pentru mine si ma bucur ca am apucat sa ajung pentru prima data si aici.
Ce-a fost insa mai frumos din acest weekend n-a fost festivalul in sine ci drumul pana la Plai si inapoi. Pornisem initial de la ideea ca voi merge pe ruta Bucuresti – Craiova – Drobeta Turnu Severin – Caransebes – Lugoj – Timisioara, dar cum socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea de pe drum, am ales in cele din urma un alt traseu.
Pentru ca cei patru pasageri ai mei nu vazusera inca statuia lui Decebal de la Cazane, am hotarat ca la Orsova sa facem un scurt ocol si pana acolo. Dupa ce-am facut poze si ne-am mai dezmortit ne-am gandit ca ar fi o idee buna daca am continua drumul pe malul Dunarii spre Moldova Noua, iar apoi spre Timisoara.
Ma gandeam ca drumul o sa fie mai prost si mai lung, dar mai liber. Cu toate astea am zis ca merita sa facem aceasta aventura. Am avut dreptate cu ambele ipoteze pentru ca drumul a fost foarte prost pe unele portiuni din judetul Mehedinti, astfel ca ne-am lungit destul de mult pentru ca n-am vrut sa raman cu masina pe-acolo.
Peisajul a fost insa superb si am avut ocazia de data asta sa vad si malul sarbesc al Dunarii, asta dupa ce in luna mai, in drum spre Belgrad, am vazut malul Romanesc. Am trecut apoi peste Muntii Locvei spre Oravita, iar in cele din urma am ajuns si la Timisoara.
Ne-am orientat repede si am gasit Muzeul Satului Banatean si am prins si concertul Zaz inca de la inceput. Aceasta a fost si principalul motiv pentru care am ales sa merg la Plai. Am mai vazut-o pe Zaz anul aceasta si la Sziget, dar atunci a fost doar pentru cateva melodii pentru ca s-a nimerit in acelasi timp cu alti artisti.
Mi-a placut foarte mult concertul ei de la Timisoara care a dat un aer french festivalului. A fost foarte simpatica de fiecare data cand ne explica in limba romana semnificatia fiecarei piese a ei si apreciez foarte mult ca si-a dat silinta sa faca acest lucru.
Zaz a fost primita cu foarte mare caldura de plaiesii veniti intr-un numar foarte mare sa o asculte live (prima zi a fost sold-out). Si ea s-a aratat incantata de publicul romanesc si sunt convins ca o sa revina la noi in tara cat de curand.
A doua zi a plouat si chiar ma gandeam ca Plai Festival ar trebui sa se redenumeasca in Ploai Festival. Am preferat asadar sa exploram un pic Timisoara pentru ca m-am aflat pentru prima data aici pentru mai mult de 3 ore. E un oras frumos, care are un aer aparte, iar faptul ca l-am prins pe ploaie i-a oferit un farmec si mai misto.
In cea de-a doua seara de concerte de la Plai am descoperit-o pe Maia Vidal, o tanara artista din Statele Unite ale Americii. Ea a fost artistul rezident al editiei de anul acesta si a cantat in fiecare din cele trei seri de festival.
Pe langa faptul ca este foarte draguta, Maia nu da senzatia de american tipic. Probabil ultimii ani petrecuti in Europa si-au pus amprenta pe modul ei de a fi. A inceput sa studieze vioara inca de mica, iar acum stapaneste fara probleme si acordeonul si clarinetul.
M-a surprins foarte tare cand am vazut-o cantand desculta, chiar daca afara era destul de frig. (doar pe Florence Welch am mai vazut-o asa). A fost semnul ca se simte confortabil cu noi si ca se simte deja ca acasa si ne-a facut si pe noi sa ne simtim ca acasa.
La final a fost foarte draguta si a oferit si autografe fanilor. Pe mine m-a cucerit cu muzica ei astfel ca mi-am si cumparat cel mai nou album al ei – Spaces.
Trebuie sa recunosc ca Vieux Farka Toure nu a reusit sa ma impresioneze foarte mult, dar nu pot sa spun ca muzica transmisa de artistul din Mali nu era draguta. Piesele cu influenta africana, reggae si soul au reusit sa ne tina in priza pentru ultimul concert al serii.
Patrice a venit pentru a doua oara consecutiv la Plai si a reusit sa ne ofere un nou spectacol de neuitat. Eu l-am ratat si acum cativa ani la B’estfest, dar si anul trecut la Plai, asa ca m-am bucurat tare mult ca am avut ocazia sa-l vad live acum.
Ne-am bucurat de piesele pe care le ascultam prin Club A si prin Expirat in Vama si am dansat intr-o ploaie torentiala fix inainte de Soulstorm. Cel mai tare a fost ca si Patrice a stat in ploaie alaturi de noi, lucru care mi s-a parut foarte foarte tare. Evident, steagul meu a stat sus pe durata intregului concert, la fel cum s-a intamplat si in prima seara.
A doua zi n-am mai ajuns la Plai decat ca sa-mi iau tricoul oficial si ca sa facem o poza de grup la portile muzeului. Am pornit apoi spre Bucuresti, dar nici de data asta n-am urmat traseul stabilit de-acasa.
In schimb, am facut un scurt ocol pana in Hunedoara ca sa vedem Castelul Corvinilor. Am tot vazut pe la prietenii mei poze de-acolo si chiar eram curios sa vad si eu cum arata acest castel. Mi s-a parut interesant si cred ca e cel mai tare dintre castele pe care le-am vazut eu la noi in tara.
Dupa ce ne-am intalnit cu Sebi si cu Denisa, ghizi nostri din oras, si dupa ce-am mancat o cina tarzie, ne-am pornit spre Bucuresti via Sibiu. M-am bucurat ca n-am stat foarte mult in trafic prin Sebes si mi-a parut rau ca autostrada A1 inca nu e finalizata si ca n-am putut merge direct spre casa.
N-a fost chiar asa rau pentru ca am oprit un pic si prin Sibiu si-am prins pregatirile pentru Media Music Awards si ne-am plimbat un pic pe strazile frumos luminate ale orasului.
1300 km mai tarziu am ajuns in Bucuresti cu amintiri frumoase dupa un weekend de neuitat. Le multumesc pentru acest lucru celor patru pasageri, cu mentiuni speciale catre Roxana si Claudiu, noii mei prieteni cunoscuti gratie 4inmasina.ro. Nu ma asteptam sa fim chiar pe aceeasi lungime de unda si ma bucur ca ne-am inteles de minune.
Mai multe poze facute de mine la Plai Festival, precum si o alta perspectiva gasiti si pe Urban.ro.