Twilight – Breaking Dawn – part 2

Pentru ca eu n-am putut sa merg aseara la avanpremiera noului film din seria Twilight – Breaking Dawn – part 2, am delegat pe cineva care voia neaparat sa-l vada si care scrie si frumos despre filme.

Pe mine oricum nu prea m-a prins aceasta saga si cred ca am vazut doar doua din cele 5 filme aparute.

Asadar, va las cu o cronica marca Laura Toma:

[divider2]

Alan Ball, creatorul seriei True Blood declara in numarul din septembrie 2010 al Rolling Stones (cel cu celebra coperta) : To me, vampires are sex. I don’t get a vampire story about abstinence. I’m 53. I don’t care about high school students. I find them irritating and uninformed.

Ei bine, proiectiile din imaginarul colectiv confirmau viziunea lui Ball : vampirul era in primul rand Dracula lui Bram Stoker, declinat apoi spre exemplu in Lestat din Interviu cu un vampir, in nici un caz adolescentul de pension care prefera sange de veverite in locul sacrificiului uman. Dar iata ca in 2005, prima carte din saga Twilight era publicata, cele 4 carti fiind vandute in peste 100 de milioane de exemplare, iar in 2008, cinema-ul era „imbogatit” cu adaptarea primei carti, iar vampirii would never be the same again. De la senzualitate si orgii se trecuse la romanta virginala, directia fiind atribuita, in mare, alegerii spirituale personale a autoarei.

Pana ieri seara, recunosteam cu oarecare tragere de inima ca am citit toate cartile si ca am vazut toate filmele. Si ca primul mi-a placut. Daca in ceea ce priveste cartile, raman la parerea ca intr-un cerc de casnice plictisite ar putea fi considerate in continuare literatura, filmele au fost cumva razbunate, pe ultima suta de metri de un final care (in sfarsit) poate fi considerat entertainment decent.

Aseara am trait pentru prima oara, dupa foarte mult timp, o experienta rara in cinematografe: lumea a aplaudat in sala de cinema. E un drum lung de la prima adaptare care a fost un film pentru adolescenti pe care l-am iertat pentru nostalgia anilor de liceu pe care mi-o trezea la urmatoarele trei – dezamagiri pe care le-am urmarit mai degraba pentru a decripta parodiile facute de Saturday Night Live & co.

Ca plusuri, incep cu elementul ce a salvat intotdeauna adaptarile – coloana sonora (pe care probabil o vom auzi si de data aceasta pe Guerrilla). Ultimul film este mai bine structurat decat celelalte – adaptarea Bellei la noua non-viata, amenintarea din partea capeteniilor Volturi (un fel de Nasi in lumea vampirilor), strangerea „martorilor” si ultima confruntare au parte de atata timp pe ecran
cat ar trebui, iar dulcegariile inserate pe ici pe colo sunt indeajuns pentru a nu frustra doritorii/doritoarele de putin romantism. Si fara panica, Taylor Lautner isi da bluza jos pentru o ultima data.

Scenariul este de asemenea mult mai bine scris, procentul de replici stupi…pardon, sa le zicem, nenaturale scazand simtitor. Dar gandirea strategica in realizarea acestui film se vede in „surpriza” de la final pentru care merita sa fie vazut. Dovada in acest sens sta in faptul ca primii care au inceput sa aplaude au fost iubitii fetelor care au venit sa vada filmul, aceia pe care ii observam de obicei tarati cu forta (the things men wouldn’t do for a little bit of…), afisand chiar un pic mai multa blazare si dispret decat Kristen Stewart in interpretarea acestui rol – o performanta pe care nu o credeam posibila.

Da, Alan Ball, are dreptate : adolescentii sunt enervanti, ignoranti si in mare parte a timpului, au gusturi proaste cand vine vorba de carti, muzica si filme. Insa, adolescenta e inevitabila. Ca de altfel, si atractia pentru unele filme mai putin reusite fara de care nu am putea sa le apreciem pe cele bune.

[divider2]

Noul film din seria Twilight – Breaking Dawn – part 2, vine in cinematografele de la noi incepand de azi. Puteti sa faceti deja rezervari pe cinemacity.ro