Pentru ca i-am tot batut la cap pe cei prezenti la Scoala de Iarna sa intre pe blogul meu si i-am “spamat” in sanctuar, a venit momentul sa le si arat de ce merita sa intre aici.

Totul a inceput joi dimineata, cand o parte din noi ne-am adunat in Gara de Nord, de unde urma sa luam trenul spre Sibiu. Desi ora de intalnire era la ora 12:30, iar trenul pleca la 13:45 am avut si un intarziat, sau mai bine spus, o intarziata, Oana pierzand, din pacate, trenul. Pe tren, distractie maxima cu tot soiul de jocuri. “Mafia” a fost la putere, iar Raluca reusit “performanta”de a fi de 5 ori consecutiv killer. Dupa un asemenea “noroc” era si mai greu sa-i convingi pe ceilalti ca nu esti killer. Am jucat apoi fazan pe formatii (adica spuneam formatii cu o anumita litera, pana le epuizam), pe actori cu parul lung, cu mustata, morti, vii, etc. Ce sa mai.. nici n-am stiut cand a trecut timpul. Am ajuns la Sibiu cu o mica intarziere de vreo 20 de minute, dar la timp pentru a prinde autocarul pentru Raul Sadului.

Pentru ca stiam ca ma opresc in Sibiu, am sunat-o pe Andra (@sufletpierdut), pe care n-o mai vazusem de la RoBlogFest-ul de anul trecut. Ii multumesc pentru ca a traversat tot orasul ca sa ajunga la “intalnire” si astfel am reusit sa ne revedem, chiar daca a fost pentru cateva minute.Dupa intalnirea cu Andra, m-am suit in autocarul care avea sa ma duca la Cabana Nora de la Raul Sadului. Am ajuns in jurul orei 22:00 si am fost intampinati cu nuca de cocos ambrozie de catre organizatori, dupa care am fost repartizati pe camere.

A urmat apoi cina si festivitatea de deschidere a Scolii de Iarna 2010, unde ne-a fost prezentat sanctuarul, un loc unde fiecare avea cate un plic in care primea de la ceilalti mesaje. Ne-am ales fiecare, prin tragere la sorti, Secret God-ul, adica persoana despre care trebuia sa aflam cat mai multe chestii pana la finalul scolii, iar apoi sa o prezentam in fata tuturor. De asemenea, puteam sa facem cadouri zeului nostru, dar avand grija sa ramanem anonimi. A fost o modalitate interesanta de a ne apropia si de a afla cat mai multe lucruri unul despre celalalt. Am mai jucat cateva jocuri dupa care a inceput petrecerea care a tinut pana pe la 5 dimineata, in ciuda oboselii acumulate de pe tren. Am uitat sa mentionez ca Oana a ajuns in cele din urma la SDI, dupa ce a reusit sa isi cumpere bilet pentru urmatorul tren spre Sibiu.

A doua zi am fost trezit de “glasul suav” al lui Teo care este un adevarat ceas desteptator ambulant… Cantecele ei inca mi-au ramas in minte “treceti batalioane romane carpatii… ” . Asadar, la ora 9 eram cu totii treji si pregatiti pentru micul dejun. A urmat apoi un training despre Public Speaking cu Mihaela Stroe, care ne-a dat cateva “tips and tricks” despre cum sa vorbim in public. Am aflat ca nu conteaza numai ce scoatem pe gura ci conteaza foarte mult limbajul non-verbal. Ne-am prezentat fiecare intr-un minut, folosindu-ne de cuvinte care incepeau cu literele prenumelor noastre, timp in care am fost si filmati. Dupa pauza de masa, am analizat miscarile si gesturile fiecaruia si eu deja ma simteam ca in serialul Lie to me. E uimitor cate lucruri pot spune gesturile noastre si cum facem anumite miscari de care nu suntem constienti. Am invatat apoi despre structura unui discurs si am extras apoi fiecare o tema despre care urma sa vorbim in fata tuturor. Urmarind in prealabil modul cum ne-am prezentat in fata celorlalti, am incercat de data asta sa schimbam anumite gesturi care nu erau ok. A fost o experienta interesanta si am aflat lucruri noi despre noi insine. Ne-am luat la revedere de la Mihaela Stroe si am continuat distractia cu cateva joculete si deja traditionalul party de dupa cina. Petrecere a durat bineinteles pana dimineata, chiar daca unii s-au retras mai devreme in camera din cauza oboselii acumulate.

Sambata dimineata, aceeasi Teo ne-a trezit pe toti cu cantecele ei si astfel am ajuns din nou la timp pentru micul-dejun. Mentionez ca mancarea a fost foarte buna si eu unul m-am saturat de fiecare data. Am avut totusi emotii la fiecare masa, pentru ca organizatorii ne pregatisera pedepse sub servetele, pe care vrand-nevrand trebuia sa le executam. Trainingul de sambata a fost sustinut de Cristian Francu, care ne-a invatat cateva chestii despre Time Management. La sfarsit am urmarit un filmulet interesant despre cum amanam sa facem diferite task-uri, numit “Procrastination”. Dupa masa de pranz, am iesit afara unde am luat parte la cateva joculete interesante, care ne-au testat increderea in ceilalti dar si lucrul in echipa. Personal cel mai mult mi-a placut cel cu batul, care ne-a dat batai mari de cap si a scos la iveala diferite “frustrari”.

Dupa cina a urmat seara tematica (Grecia Antica), iar organizatorii s-au “deghizat” in zei si astfel i-am avut printre noi pe Zeus, Afrodita, Artemis, Hestia, Hefaistos, Eris, Persefona si pe Atena. Nici noi, ceilalti, n-am stat degeaba si ne-am deghizat, folosind cearceafurile aduse de-acasa (sau imprumutate din camera), in semi-zei. Am fost impartiti in patru echipe, Atenieni, Cretani, Spartani si Persani si am participat apoi la cateva probe de cultura generala, dar si la cateva de “forta fizica”. Ne-am distrat, ne-am contrat si ne-am bucurat la primirea medaliilor simbolice de dupa fiecare proba. A urmat.. bineinteles party-ul, de data asta mai chill, pentru ca eram cu totii obositi, timp in care organizatorii ne pregateau “pe ascuns” diplomele de participare. Dupa ce-am primit diplomele, le-am intors favorul “zeilor” si le-am scris si noi diplome, ca sa impacam pe toata lumea… Se facuse deja ora 5 jumate, dar asta nu ne-a impiedicat sa dansam in continuare pana pe la 7 si ceva, chiar daca la ora 9 trebuia sa fim in picioare pentru micul-dejun. Lucru care si s-a intamplat, bineinteles datorita lui … wait for it… Teo care a sustinut un “concert” mai mic, pentru ca era foarte ragusita.

Ultima zi a fost cea in care am dezvaluit Secret God-ul, moment in care ne-am dat seama ca am aflat foarte multe despre noi la aceasta Scoala de Iarna. Din pacate, la ora 12:30 a trebuit sa spunem la revedere Cabanei Nora de la Raul Sadului. Si la intoarcere ne-am jucat Mafia in tren, fara sa-i deranjam insa si pe ceilalti calatori (NOT). Cand am ajuns in Bucuresti eram un pic tristi, pentru ca stiam ca Scoala de Iarna se terminase si ca urma o noua saptamana de munca/facultate.

Am petrecut patru zile minunate alaturi de membrii PRIME Romania din Bucuresti si din Iasi (Amelia si Octavian Cosmin – uite ca scriu si despre voi pe blogul meu ), si nu numai (au fosti si participanti care nu sunt inscrisi in PRIME). As vrea sa le multumesc organizatorilor, Andrei, Alexandra N., Cristina, Mena, Madi, Augustina, Adina si Alexandra S. pentru ca ne-au oferit niste momente minunate la Scoala de Iarna si s-au ocupat foarte bine de noi. Dupa aceste patru zile am ramas cu amintiri placute, mi-am facut prieteni noi si am consolitat relatii mai vechi cu persoane pe care le-am cunoscut la Scoala de Vara de anul trecut, de la Tusnad.  Ne vedem la Scoala de Vara de anul acesta, pe care sper sa o organizez eu…

16 Comments

  4. Uite ca desi ti-am spus ca iti citesc blogul de ceva timp, o sa iti mai si raspund de acum incolo :)
    Chiar ma bucur ca avem atatea amintiri acolo. Si cine stie, poate la vara… pana atunci, te poti ruga la zei si le poti aduce ofrande :))

  6. @Adina: astept cu interes comentariile tale :D

    @Cristian: Multumesc frumos si sa speram ca ne mai intalnim si cu alte ocazii :D (apropo, a fost buna palinca :-\” )

  8. dragul meu, la inceput ai primit ambrozie, nu nuca de cocos :D:D…da, ma iau si aici de tine :D…dar iti multumesc pentru articol, am pus si eu informatiile cap la cap acum sa le pot povesti prietenilor mai clar :D

  10. uff…ce mult mi-as fi dorit sa fiu si eu acolo, dar sanatatea si examenele m-au impiedicat…
    oricum, ai facut o descriere foarte vizuala si m-ai facut sa-mi aduc aminte de toate scolile in care am fost pana acum…
    las ca pe viitoarea nu o mai ratez :)

  14. […] Iarna asta am fost la Scoala de Iarna PRIME Romania, la Raul Sadului, in judetul Sibiu. Nu mica mi-a fost mirarea cand am ajuns acolo, sa vad ca n-am semnal la telefon. Fara semnal, n-aveam nici net.. deci eram cam rupt de “online”. A fost un pic ciudat la inceput.. dar petrecand patru zile minunate alaturi de colegii din PRIME, nici n-am mai simtit nevoia sa twitteresc sau sa intru pe mail. A fost o pauza totala de care m-am bucurat la maxim. A fost intr-un fel bine, ca sa zic asa, pentru ca mi-am dat seama ca nu sunt foarte dependent de gadget-uri si ca pot sa traiesc si fara. Totusi, ai nevoie de o companie placuta pentru asta. […]

Leave a reply

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.