La început au disp?rut obiecte, un creion, o can?, ni?te pantaloni, o m?tur?. Le-am pierdut, s-a gândit. S-a speriat pu?in când au disp?rut primele gânduri, cel despre individualism ?i mai ales unul frumos de tot despre o pisic?, dar s-a obi?nuit cu asta. La fel s-a obi?nuit cu dispari?ia emo?iilor, a fost fericit s? nu se mai team?, apoi a disp?rut fericirea. Nu-mi trebuie prieteni, oricum nu mai ?tiu s?-i iubesc, ?i-a spus când au disp?rut oameni. A?a c? propria dispari?ie nu l-a mirat defel.
Nota: textul nu-mi apartine, Ovidiu de pe Hatrrick.org e autorul. eu doar vi-l prezint si voua pentru ca mi s-a parut interesant
tare frumos scris :) sa speram totusi ca nu o sa disparem cu totul, ca asa particele din noi dispar in fiecare zi. e bine ca apar mereu unele noi si nu ajungem sa le ducem lipsa