Aventura Sziget Festival 2015 s-a incheiat, din pacate duminica seara, iar ieri dimineata a trebuit sa parasim Insula Libertatii. A fost o saptamana de neuitat, asa cum se intampla in fiecare an, in care eu am reusit sa vad nu mai putin de 35 de concerte.
Se poate spune ca am sarbatorit cu stil cea de-a cincea vizita a mea aici. Sper sa pot continua sa-mi fac concediul de vara aici multi ani de-acum incolo.
Sziget Festival 2015 a adunat un numar record de 441.000 de participanti pe parcursul celor 7 zile. Trei dintre ele, luni, vineri si sambata, au fost declarate sold-out, cu cate 90.000 de persoane fiecare.
Editia de anul viitor va avea loc in perioada 10-17 august 2016, adica o sa fie de miercuri pana miercuri, ceea ce inseamna ca o sa se schimbe un pic datele problemei, dar nu neaparat in rau. Hai sa va zic pana atunci cum a fost in ultima zi la festival.
Am inceput devreme, cu Rudimental, pe scena principala. Imi parea rau ca i-am ratat la Electric Castle anul acesta, asa ca a fost un bun prilej de a-mi lua revansa.
Britanicii au venit intr-o formula foarte numeroasa si au facut un super show. Din pacate mi se pare ca au fost cam putini oameni la concertul lor, comparand cu alte trupe care-au cantat la aceeasi ora.
Unul din cele mai asteptate concerte de mine la editia de anul acesta a Sziget Festival a fost fara doar si poate Limp Bizkit. Si pe ei i-am ratat cand au fost la noi in tara, iar dupa ce i-am vazut pe Insula Libertatii imi pare acum si mai rau ca nu am fost la concertul lor de la Arenele Romane.
Fred Durst e demential si chiar daca a imbatranit pare mai in forma ca niciodata. Am inceput cu “Rollin’ (Air Raid V ehicle)” si ne-am zbantuit pe toate piesele lor cu care am crescut.
Pe langa deja obisnuitele mosh-pit-uri si pogo-uri generale, pentru mine cel mai epic moment a fost atunci cand am fost ridicat de cativa baieti de treaba in picioare si am inceput sa flutur steagul Romaniei.
Fred m-a vazut (nu prea avea cum sa ma rateze) si chiar le-a spus cameramanilor sa puna camerele pe mine. A fost un moment pe care n-o sa-l uit prea curand si ma bucur ca m-au vazut si cei de-acasa, pentru ca show-ul a fost transmis live.
Check out min 40 :D
Dupa concert mi-am tras un pic sufletul, am facut cateva poze la show-ul de final al lui Martin Garrix si am fugit apoi spre cortul A38 pentru a-l vedea live pe Passenger.
Michael Rosenberg a fost una din surprizele acestui festival pentru mine. Tipul a fost foarte amuzant si a facut un pic misto de concertul care se desfasura in paralel si care, uneori se auzea peste ce canta el acolo.
L-a comparat cu “Death Star”-ul din Star Wars, in vreme ce noi, cei prezenti la concertul sau eram “rezistenta”. Cred ca e in fisa postului pentru folkisti sa fie si buni comedianti atunci cand nu canta.
A reusit sa creeze o atmosfera foarte faina, iar publicul de la Sziget l-a primit cu multe aplauze. Punctul culminant al concertului a fost, evident piesa “Let Her Go”, cea care l-a facut celebru si care dupa 5 ani de cantat pe strazi, l-a adus in scurt timp in fata a zeci de mii de oameni la festivaluri.
Am fugit apoi, din nou, la main stage pentru ca voiam sa prind cateva cadre faine cu artificiile de final. Mi-a reusit si pustiul Martin Garrix s-a descurcat destul de bine sa anime publicul pentru party-ul de inchidere a festivalului.
Cat am prins eu, mi-a placut mai mult decat ce-a mixat Avicii, asa ca, din punctul meu de vedere, tipul e pe drumul cel bun.
Iata, asadar, ca cea de-a 23-a editie de Sziget Festival a ajuns la final, iar noua nu ne mai raman decat amintirile unei saptamani de libertate pe Insula Libertatii de la Sziget Festival.
Abia astept reintoarcerea aici anul viitor. Pana atunci, va las acum cu poze din ultima zi, pe care le-am facut cu un Sony a6000, partenerul meu de incredere de la acest festival.
primul lucru pe care l-am observat cand a inceput concertul a fost steagul romaniei :D