Top Menu

Sambata trecuta am participat pentru prima data la un triatlon, in incercarea de a duce pana la capat toate cele trei probele. Anul trecut, pe vremea asta, participam in proba de stafeta ca biciclist, iar de data asta am zis sa duc lucrurile la nivelul urmator.

Dar cum de ce ti-e frica nu scapi, se pare ca proba de inot s-a dovedit mai dificila decat ma asteptam, astfel ca am abandonat la mijlocul cursei de inot.

pandutzu-triatlon

Asa cum probabil li se intampla tuturor inainte de prima competitie de acest gen, nici eu nu prea am putut sa dorm cu o seara inainte. M-am agitat, m-am tot gandit la traseu, la cum sa ma misc cat mai repede in zona de tranzitie si cum o sa trec eu linia de finish.

M-am trezit destul de devreme, am apucat sa si mananc un sandvis inainte, ca sa am un pic de energie, m-am indreptat spre zona de concurs, am pregatit-o pe Feltie de concurs si m-am indreptat in zona de tranzitie pentru a-mi lasa bicicleta si restul echipamentelor.

Mai erau 20 de minute pana la start asa ca am mers in zona de start. Pentru ca marea a fost foarte agitata weekend-ul acesta, organizatorii au decis ca proba de inot sa aibe loc in Lacul Sutghiol. M-a bucurat vestea asta pentru ca ma speria un pic gandul de a inota in mare printre valuri.

Nici inotatul in lac nu e chiar asa usor, iar turele de bazin nu se compara cu inotul in apa deschisa. Startul s-a dat din apa, iar eu aveam emotii destul de mari.

Stiam ca o sa fie haos la start asa ca am incercat sa plec un pic mai repede pentru a scapa de “picioare in gura”, iar acest lucru nu s-a dovedit neaparat cea mai inspirata strategie. De primit picioare in gura, tot am primit, am lovit si eu la randul meu alti inotatori, din greseala evident, iar pentru ca am pornit atat de tare si pentru ca n-am reusit sa-mi reglez un anumit ritm de inot, am obosit foarte repede.

A urmat apoi lupta din capul meu, pentru ca am inceput sa ma panichez un pic si nici macar inotatul pe spate nu-mi reusea. Salvamarii au inceput apoi sa ridice din apa alti inotatori, iar in creierul meu s-a declansat ideea de a renunta. Nu ma mai vedeam termina cursa, iar in momentul in care m-am urcat in barca alaturi de salvamari ma simteam foarte dezamagit de mine.

O parte din mine inca spera ca poate vom mai avea dreptul sa continuam celelalte probe odata ce va iesi din apa si ultimul concurent, dar aceasta regula se aplica doar in cadrul stafetelor. Lucru absolut normal, pentru ca in acest caz eu as fi plecat cu un avantaj destul de mare fata de cel care iesea ultimul din apa, eu fiind mult mai odihnit.

Am lasat cip-ul de concurs arbitrului si-am inceput sa ma gandesc la ce s-a intamplat si de ce n-am reusit sa merg mai departe. Eram ofticat pe mine ca am renuntat si ca n-am tras mai tare de mine.

Pot gasi o groaza de scuze, de la faptul ca era apa prea rece, ca mi-am luat picioare in gura la start, ca m-am obosit prea tare in saptamana dinainte de triatlon, ca era mercur in retrograd si cate si mai cate.

Scuzele nu sunt rezultate, iar acum nu-mi ramane decat sa invat din aceasta experienta. Acum stiu cam cum sta treaba si cum ar trebui abordata proba de inot si ca ar trebui sa ma pregatesc mult mai bine inainte de a ma inhama la un astfel de concurs.

Nici n-am apucat sa invat prea bine sa inot si deja m-am aruncat la un triatlon. Se pare ca n-a fost chiar cea mai buna idee, dar sunt convins ca data viitoare o sa fiu mai bine pregatit.

Am mai invatat din aceasta experienta ca e posibil sa prinzi o zi proasta. Printre colegii mei de “abandon”, era si un tip care se afla la al saselea triatlon si care acum a abandonat pentru prima data.

Am invatat ca e foarte importat si psihicul, nu numai fizicul si daca reusesti sa treci peste momentele de panica, poti sa duci cursa pana la capat.

Ma bucur foarte mult pentru Radu, care a reusit sa duca pana la final primul lui triatlon in proba de sprint. L-am urmarit cat s-a pregatit in ultima perioada si chiar merita un astfel de moment. Am de invatat multe si din experienta lui.

Momentan trebuie sa-mi refac moralul asa ca trebuie neaparat sa termin proba de semi-maraton de pe 5 octombrie din cadrul Bucharest International Marathon si ma gandesc chiar sa particip la Happy Triathlon pe 27 septembrie.

Inca nu m-am hotarat cu privire la Happy Triathlon, dar in februarie trebuie neaparat sa termin Winter Triatlonul de la Izvorani. Acum nu mai trebuie decat sa ma pregatesc mai bine si sa-mi fac un pic de ordine in program si pentru antrenamente.

Primul meu triatlon a insemnat primul abandon. Eu sper sa fi fost ultimul abandon, iar data viitoare sa sarbatoresc primul triatlon completat.

Va las acum.. fug la antrenamentul de Full Body Ignition. Am auzit ca o sa ma “capaceasca” Vali.

Despre autor

Blogger din 2007, berbec, iubitor de muzica live, biciclist, maratonist cu acte-n regula, fotograf de concerte si, mai nou, daily vlogger!

9 Comments

  1. Tre’ sa luam niste cursuri de inot impreuna :)) iar la urmatorul triathlon ramanem ultimii, fara picioare in cap. Iti zic din experienta deja.

    Capul sus, la urmatorul vei rupe! Come on!

  2. Nu ti-a zis Antohe ca e bine sa pleci printre ultimii? De ce nu m-ai intrebat la antrenament?

    Off…

    Dar asa cum am zis: castigator e cel care incearca! Congrats pentru efort, congrats pentru intentie, ti-ai luat “capaceala” azi la antre, iti mai iei pana la finalul sedintelor :)

  3. Iti foarte recomand WinterTri, pentru ca inotul e la final, in bazin, iar la capete iti mai poti trage sufletul.
    Felicitari pentru efort si pacat ca nu ai terminat. Gandeste mai pozitiv data viitoare, cu atatia salvamari in jur nu te poti ineca. Asta m-a dus pe mine pana la finis, la primul meu inot in ape libere :) (bine, eu m-am bagat si la supersprint, sa fiu si mai sigur :D )

    • La supersprint am fost si eu.. dar n-a fost sa fie de data asta.

      Dupa ce-am analizat traseul de la winter tri asa am zis si eu, ca e mai ok cu inotul la final, in bazin…

      acum important e sa mai ai suflu dupa probele de alergat si inot :))

  4. Tot ce iti pot spune este nu te lasa.Nu dezarma.Sigur vei reusi la urmatorul.Hai la Mogosoaia !

  5. Se intampla, sunt sigur ca tot ce ai trait la triatlonul de anul asta, te va ajuta enorm la cel de anul viitor, asa ca-ti urez succes la cel de anul viitor.

  6. […] luat revansa acum pentru abandonul de la Triathlon Challenge si-acum am un nou target de depasit anul viitor la Bucharest International Half-Marathon, iar daca […]

Comentezi?

Close